Skip to main content

Stresul oxidativ și aciditatea

de 01.08.2018august 22nd, 2024Apa

Se vorbește foarte mult despre acidifierea organismului și radicalii liberi, dar foarte puțin despre modalitățile de prevenție. Ni se propun soluții artificiale, fără să existe însă o explicare a principiului de funcționare și un răspuns suficient de clar privind posibilele efecte secundare pe termen lung.

Pentru a aduce puțină rigoare asupra acestui subiect, vom face apel la o disciplină care studiază de aproape un secol această problematică: Bioelectronica Vincent (BEV). Această disciplină a fost pusă la punct și perfecționată de inginerul hidrolog francez Claude Vincent în anii 1920-1950, împreună cu foarte mulți alți cercetători în medicină și chimie.

Conform BEV, există o corelație solidă între homeostazia organismului și calitatea apei, alimentelor și a mediului înconjurător. Toate fluctuațiile acestora din urmă se reflectă la nivelul fluidelor biologice în variații ale pH-ului, Redox-ului (ORP – Oxidation / Reduction Potential) și a vâscozității (rezistivitatea).

Tehnici de măsurare a pH-ului și ORP-ului

Metodele de calcul introduse de BEV arată că există o interdependență între noțiunea de potențial redox (factorul electric) și cea de pH (factorul magnetic), iar măsurarea lor separată duce la concluzii eronate.

Realul potențial redox al unei soluții lichide sau vâscoase se măsoară introducând în ecuație o metodă de calcul care să elimine aportul adus de variațiile pH-ului. Parametrul rezultat din această metodă de calcul se numește rH2, un „ORP” corelat cu fluctuațiile pH-ului, care arată adevăratul potențial antioxidant al unei substanțe.

Formula de calcul este: rH2 = ORP x 0,033 + 2 x pH (derivată din formula Nernst)

Exemplu: pentru un ORP de 220 mV,
– la pH de 2,5 vom obține: rH2 = 220 x 0,033 + 2 x 2,5 = 12,26 mV
– la pH de 6,5 vom obține: rh2 = 220 x 0,033 + 2 x 6,5 = 20,26 mV

Explicitarea acestor noțiuni:

În realitate, a măsura un potențial de oxidoreducție necesită o corelație permanentă cu pH-ul și temperatura. Fără această corelație, orice comparație între două soluții cu pH diferit este total eronată.

Oricine poate să facă proba practică:
– Un suc de lămâie bio are un ORP de +100 mV, cu un pH-3. Dacă se introduce sodă caustică (alcalinizant extrem) în 100 ml de suc de lămâie pana se obține un pH9, apare – supriză! – un ORP de +10 mV! Deși în soluție nu a mai fost adăugat nici un alt antioxidant… Atât de mult se modifică ORP-ul în funcție de pH!
Reciproca este și ea valabilă:
– se introduce acid clorhidric în 100 ml apa ionizată (gen Kangen) cu ORP de -400 mV și pH-9. Când se ajunge la un pH de 3, ORP-ul apei ionizate scade la +100 mV! Deci de 10 ori mai puțin antioxidantă în realitate decât lămâia!

Repet că valorile cu – ale ORP sunt mai antioxidante ca cele cu +, iar punctul neutru este la 400 mV.
De ce a scăzut potențialul ORP-ul de 10 ori? Acidul clorhidric nu este aspirator de electroni, nici oxidant.
A scăzut deoarece nu s-a mai trișat cu diferența de pH!

Este ca și cum ai compara capacitatea maximă a motorului electric (ORP-ul), pentru două iahturi indentice (dotate cu motor și pânze), în zile diferite, când vântul bate total diferit:
– la un iaht, într-o zi când vântul bate cu 30 Km/h (pH-3);
– la celălalt iaht, într-o zi când vântul bate cu 90 Km/h (pH-9).
Normal, iahtul care rulează la capacitate maximă a motorului + un vânt de 90 Km/h va avea o viteză superioară față de ziua când vântul bate cu 30 km/h!
Eroarea este evidentă și totuși s-a construit o argumentație comercială ingenioasă, dar total falsă metodologic, pe aceste măsurători incomplete.
Detalii la min 52 din următorul video: Cea mai bună apă de băut.

În natură, 99,99% din ape au potenţialul ORP cu +, iar cele cu ORP negativ sunt rare și puțin accesibile: Nordenau (Germania), Lourdes (Franța), Tlacote (Mexic), Nadana (India). Iar potențialul redox al acestor surse de apă nu este artificial, ci natural, fără nano particule de platină. Așa cum la pH, cifra 7 reprezintă neutralitatea, la ORP potentialul de +400 mV este considerat neutru, nu cel de 0 mV. Toate plantele au un ORP în jur de 450 mV iar lămâia – cea mai antioxidantă (+ cătina albă), are abia +100mV!
De unde deci ideea că APA trebuie să aibă un ORP negativ? Nu acesta este rolul ei, ci al alimentaţiei… și al soarelui.

Dacă ținem cont de realitatea biologică, trebuie să admitem că pH-ul sangvin este reglat de disocierea acidului carbonic, din H2CO3 în HCO3 (bicarbonat) prin extragerea unui H+ pentru formarea HCL. Acest proces se numește maree alcalină post-pranială și el este cel care alcalinizează sângele și țesuturile. Pentru aceasta nu este nevoie de ape alcaline (care nu alcalinizează) ci este necesară o activitate fizică și respirație profundă (acumulare de acid carbonic H2CO3) și de o masă luată la oră fixă și precedată de un aport constant de NaCl (ionii de clor atrag H+ pentru a forma HCl).

Cel mai corect mod de a stabili caracterul acido-bazic este indicele PRAL (vezi: Alimente acide versus alimente alcaline). Odată ce este necesar să bem apă mai ales înainte cu 30 minute de masă (când se formează HCl), nici măcar acel „pH alcalin” nu are sens, pentru că adunând pH-2 al acidului gastric cu pH-10 al unei ape „alcaline” obtii un cumul de 12. Dacă împarți 12 la 2 = pH-6. Unde este alcalinul?

Noul trend: Aparatele de hidrogenare a apei

Dacă la un ionizator de apă, în camera de electroliză există membrane schimbătoare de electroni între electrozi, la un generator de apă hidrogenată în camera de electroliză există membrane schimbătoare de protoni.

În cazul dihidrogenului obținut prin electroliza apei, coroziunea învelișului de platină al electrozilor diseminează în apă nanoparticule de platină. Aceste nanoparticule modifică dihidrogenul inițial H2 în ionul H•, care nu mai face distincția între radicalii liberi invazivi HO•, 1O2 sau O3), ci atacă toate speciile radicale ale celulei, în special ionul superoxid O2•- și monoxidul de azot NO•, radicali necesari în numeroase cascade de transducție (ex. apoptoza celulară) sau în timpul proliferării sau diferențierii celulare.

Acesta este motivul pentru care, în urma studiului bibliografic mandatat în 2012, Academia Națională de Medicină din Franța a recomandat în 2014 (Henry, M. & Chambron, J., «Les risques d’une libre consommation d’eau réductrice alcaline produite par électrolyse», Bull. Acad. Natle Méd., 2014, 198, nos 4-5, 867-879), ca dispozitivele generatoare de hidrogen să fie considerate dispozitive medicale supuse marcajului medical CE. Adică produc o apă TERAPEUTICĂ, indicată doar în anumite afecţiuni, nu o apa de uz curent.

Echilibrul redox al organismului este prea complex ca să ne jucăm noi de-a „regeneratorii” cu antioxidanţi artificiali. Un exemplu edificator este vitamina C, pe care toate 99,99% dintre mamifere o sintetizează, în afară de om.

Cu siguranţă nici un comerciant din zona aparatelor de ionizare / hidrogenare nu a aflat că antioxidantul acid ascorbic (AA) (vitamina C) nu pătrunde în bariera hematoencefalică (BBB), decât sub forma sa oxidată, acidul dehidroascorbic DHA (vezi: Dehydroascorbic acid, a blood–brain barrier transportable form of vitamin C, mediates potent cerebroprotection in experimental stroke).

Acest pasaj este facilitat de transportatorul numit Glutation (DHA – GLUT1), iar acest „volei” cu electroni între Vitamina C și Glutation este indispensabil, deoarece, la nivel cerebral, neuronii se apară de infecțiile bacteriene și parazitare cu ajutorul unor radicali liberi. Odată anihilată această barieră protectoare de radicali liberi endogeni, devenim vulnerabili la infecții bacteriene precum meningita, infecții ale sinusurilor paranazale, otite, etc.

Dacă se integrează în acest context faptul că nanoparticulele de platină (anti-radicalare extreme) pătrund direct în creier, te poti aștepta la surprize neplăcute în timp. Mai precis la boli neuro-degenerative precum Parkinson, Alzheimer, etc.

E aproape un pact Faustian: o „vitalitate” de câţiva ani în schimbul unei degradări ireductibile în timp… Vezi min 15:42 din video: Apa ionizata alcalina. Am putea adăuga în aceste pacturi „faustiene” și cafeaua și zahărul: și ele te scutură o perioadă, după care devii legumă.

Apariţia aparatelor de dehidrogenare confirmă aceste probleme semnalate de utilizatorii vechilor modele de ionizare. Ca atare, producătorii și distribuitorii de aparate de ionizare fac o trecere discretă spre cele de hidrogenare, fără să dea prea multe detalii, ca să atragă clienţii spre noile gadgeturi, fără să-și discrediteze activitatea precedentă.

Din sursele consultate, doar un producător francez (care nu a distribuit niciodată alt model) explică diferența notabilă între cele două procedee. Vezi: Rapport d’expertise d’IDROGEN par le professeur Marc Henry.

Realitatea este că apa hidrogenată nu schimbă pH-ul apei, nu eliberează nici nano-particule de platină în apă și poate funcționa și cu apă pură. Asta o transformă într-un captator selectiv al radicalilor HO°, lăsând intacți ceilalți radicali (O2°-, NO°) și speciile reactive de oxigen (H2O2) esențiale pentru buna funcționare celulară. Vezi: «Hydrogen acts as a therapeutic antioxidant by selectively reducing cytotoxic oxygen radicals», Nature Medicine, 2007, 13, 688-694.

Dar faptul că noua tehnică de dehidrogenare nu mai deţine acele defecte, nu mă face să fiu atras de aceste tehnici – atât timp cât mă menţin sănătos prin alimentaţie și o hidratare corectă. Orice am spune, apa hidrogenată rămâne o apă terapeutică și nu o apă de uz curent.

Acum nimeni nu neagă că apa de la robinet este poluată și trebuie filtrată. Dar pentru asta este de ajuns un aparat de osmoză, cu o lejeră remineralizare cu sare, și am reglat problema (CE APA BEM?). Pentru că – da, aparatele de osmoză inversă sunt și ele apărute ca răspuns al poluării atmosferice, a apelor freatice și a apei din rețea. Ideal ar fi să stăm toţi la munte și să bem o apă pură direct de la izvor sau apă de ploaie, ploaia fiind un proces de osmoză natural.

O abordare integrativă a Homeostaziei

Bioelectronica BEV a reușit să transpună toți acești parametri pe un grafic bidimensional numit Bioelectronigrama, în care cadrul de apariție a fiecărei afecțiuni poate fi precis delimitat. Astfel, putem dispune de o hartă de activitate virală și bacteriană în care fiecare specie ocupă un anumit loc. După cum observați, zona alcalin/antioxidantă în exces corespunde cu mediul preferat de bacteriilor patogene.

Această Bioelectronigrama ne ajută să înțelegem că fiecare variație a acestor parametri fizico-chimici poate modifica Terenul Biologic, spre beneficiul sau dezavantajul organismului și nici un exces nu este fără urmări: „Totul este otravă și nimic nu este otravă, căci doza face otrava!”.  Citat din Paracelsus, în anul 1500.

După cum vedeți în această bioelectronigramă, o alunecare spre zona alcalin/antioxidantă reprezintă un risc de afecțiuni cu bacterii patogene: tifos, difterie, tuberculoză. Un studiu recent arată că viața paraziților Caenorhabditis elegans este prelungită de această apă ionizată.

Concluzie

Aceste ape ionizate artificial sunt substanțe terapeutice necesare pentru anumite tratamente, dar nu sunt nicicum de uz curent.

Dacă ești înghețat de frig (oxidat) poți purta căteva ore o haină groasă suplimentară (apa antioxidantă), dar după ce te încălzești, o dai jos. Dacă o păstrezi și vara, faci râie…
Sincer, la cât de anticancerigene se trâmbițează că sunt aceste terapii, mă și mir că nu au fost interzise, precum alte terapii de succes. Din contra, a fost inundat mediul terapeutic cu aceste aparate, care promit nemurirea și nici un impediment oficial nu a apărut la orizont. Hmm…

Nimeni nu neagă că trăim într-un mediu din ce în ce mai acidifiant, cu o nutriție devitalizată și demineralizată. Soluția nu este însă eliminarea frontală a radicalilor liberi cu o mitralieră antioxidantă și nici să bem bicarbonat după ce ne-am îndulcit cu ciocolată.

Pentru a menține un echilibru acido/bazic și un nivel antioxidant corect este necesară în primul rând eliminarea alimentelor acidifiante, oxidante și înlocuirea lor cu o alimentație biologică, lacto-fermentată, cu suplimente de Vitamina C și minerale. Este necesară de asemenea hidratarea cu o apă pură și o activitate fizică și psihică adecvată, care în sinergie cu alimentația vor asigura aceea stare numită Homeostazie.

Articol actualizat în: august 2024.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.