Părinţii văd într-o zi entuziasmați viitorul bebeluș mișcându-se pe un ecran, lângă un radiolog apăsând ferm abdomenul inferior al mamei, cu o sondă ce alunecă peste un gel translucid și inodor.
Cu această ocazie părinţii plâng de emoţie, în timp ce unii se instalează confortabil pentru a privi pasiv „spectacolul”. Alţii vor imprima fotografiile „selfie-ului embrionar”, pentru a le lipi mai apoi pe uşa frigiderului din bucătărie. Dar în spatele acestei scene aproape sacre se ascunde o realitate mai puţin poetică: această procedură medicală pe un embrion aflat în plină dezvoltare şi pe ţesuturi atât de sensibile, ar putea avea efecte încă puţin înţelese, în special când include utilizarea timpurie a Dopplerului pulsat, adesea banalizat, uneori chiar impus.
Un lucru care trebuie menționat pentru a înţelege continuarea articolului şi pentru a nu amesteca totul: există mai multe tipuri de ecografii: modul B (cel clasic, vizual, energie redusă) şi modul Doppler pulsat, utilizat pentru analizarea fluxului sangvin şi a bătăilor inimii). În ecografiile moderne, aceste două moduri (standard şi Doppler) sunt integrate pe aceeaşi sondă şi medicul este cel care decide, în funcţie de setări, de a trece la un mod sau altul.
Ultrasunete şi riscuri biologice ale Dopplerului asupra embrionilor
Ultrasunete: ceea ce nu se spune niciodată cu adevărat
O ecografie implică trimiterea de unde – unde mecanice de înaltă frecvenţă (de la 2 până la 18 MHz) – prin ţesuturi. Aceste unde generează la nivel local căldură, agitare moleculară, uneori microcavităţi gazoase care fac implozie în ţesuturile embrionare. Acest fenomen, numit cavitaţie, poate genera la nivel local căldură, stres oxidativ şi microtraumatisme.
Pe scurt? O tehnologie care încălzeşte, agită şi agresează, chiar şi în doze mici. Şi în momentul în care creierul se formează la viteză maximă, fiecare stres fizic poate potenţial perturba un proces cheie: fie că e diviziune celulară, migraţie neuronală sau vascularizare…
Adevărata problemă: Dopplerul pulsat la început de sarcină
Am fi tentaţi să credem că toate ecografiile sunt la fel. Greşit. Dopplerul pulsat, utilizat uneori chiar la debutul sarcinii pentru a „asculta inima” sau a observa fluxul sanguin, este mult mai agresiv. Efectele sale termice şi mecanice sunt categoric mai puternice decât modul B (ecografie clasică). În ce priveşte diferenţa de putere vorbim aici despre un factor 10 sau 20! Şi totuşi acest Doppler este constant folosit în cabinetele medicale private, uneori înainte de 10 săptămâni de amenoree (10 SA), doar pentru a detecta o activitate cardiacă – în contradicţie cu recomandările oficiale.
Ceea ce spun recomandările oficiale (AIUM, ISUOG, HAS, CNGOF): de evitat în mod strict folosirea Dopplerului pulsat înainte de 12 SA, cu excepţia cazului în care este indicat, şi de limitat expunerea la mai puţin de 30 de secunde cu un indice termic < 1,5 (aceşti indici măsoară calitatea căldurii produse şi efectele presiunii ultrasunetelor).
Ce ne arată studiile pe animale:
- Ang şi al. (2006): anxietate crescută la vârsta adultă, reducerea neurogenezei la şoarecii expuşi in utero.
- Li şi al. (2011): creşterea stresului oxidativ cerebral, activarea apoptozei neuronale după 5 minute de expunere.
- O’Brien şi al. (2006): permeabilitatea crescută a barierei hemato-encefalică.
- Suresh şi al. (2007): întârzieri de creştere, tulburări cognitive postnatale.
- Barnett şi Jensen: creşterea locală a temperaturii > 2 grade C în ţesutul embrionar.
Aceste rezultate sunt aşadar obţinute cu durate şi intensităţi comparabile cu utilizarea clinică în Doppler. Şi chiar dacă nu există nicio dovadă oficială la om, niciun studiu nu a evaluat impactul precoce al Dopplerului într-un mod serios. Ce ne rămâne, este incertitudinea şi complacerea generalizată.
Factorii actuali care favorizează această practică potenţial periculoasă sunt:
• Uşurinţa utilizării Dopplerului în ecografiile moderne, combinată cu cunoştinţele insuficiente de către practicieni despre riscurile biologice.
• Presiunea părinţilor care, anxioşi, merg în cabinetele private şi cer să asculte inima bebeluşului sau să observe în culori fluxul sangvin.
Gelul ecografic: elementul toxic uitat
Un gel rece şi vâscos este întins generos pe burta viitoarei mame (sau aproape de colul uterin, în funcţie de tipul de sondă folosită) pentru a permite „pătrunderea undelor”. Dar trebuie doar să sapi puţin pentru a vedea cum apar nişte molecule murdare: coloranţi, conservatori şi perturbatori endocrini din belşug (parabeni, fenoxietanol, propilenglicol, PEG, EDTA…). Şi mai ales: poliacrilamida, un agent de îngroşare care poate elibera acrilamidă, un cancerigen potenţial conform OMS.
Riscurile sunt crescute cu ocazia unei ecografii endovaginale pentru că mucoasa vaginală este hiperpermeabilă (ca să nu mai vorbim de absenţa totală a clătirii după aplicare). Aceasta este o cale facilă de expunere hormonală şi toxică pentru făt. Linişte totală din partea autorităţilor. Totul este în regulă, sunt produse „omologate”.
O reflecţie mai amplă asupra ecografiilor în general
Un mijloc de diagnosticare devenit ritual social
În Franţa, vorbim de „trei ecografii obligatorii” ca şi cum ar fi o decizie intangibilă şi imuabilă. Totuşi, nicio lege nu le impune cu adevărat. Sunt recomandări provenite în urma monitorizării medicale standardizate, dictate de logica medico-legală şi a asigurărilor mai mult decât de ştiinţă. OMS nu recomandă decât una sau două ecografii dacă sarcina este normală, şi mai multe studii insistă asupra principiului precauţiei în faţa potenţialelor efecte ale ultrasunetelor. Azi, cele trei ecografii au devenit ritual modern, un control sistematic deghizat în îngrijiri medicale. Ele liniştesc părinţii, protejează medicii, dar nu oferă nicio garanţie de siguranţă când sunt repetate – mai ales în absenţa unei necesităţi clinice.
Problema: „Fără ecografii, fără CAF”
Cireaşa de pe placentă: dacă vrei să obţii ajutoarele de la CAF (adică, bonus de naştere, alocaţie) trebuie neapărat să declari sarcina înainte de sfârşitul celui de al treilea trimestru, ceea ce presupune… o ecografie. Pe scurt, dacă nu vă pliaţi după programul medical-administrativ, sunteţi penalizat financiar. Departe de a se limita cu a recomanda, Statul îşi condiţionează prestaţiile sociale de acte medicale a căror relevanţă poate fi pusă sub semnul întrebării. Această presiune sistematică vă obligă să validaţi protocolul medical, altfel rămâneţi fără bani.
Concluzii
Fiecare ecografie – în special cea Doppler – creşte expunerea la ultrasunete. Aceste expuneri afectează uneori un embrion de câţiva milimetri, ale cărui ţesuturi nervoase sunt în formare accelerată, atunci când aceste ecografii sunt efectuate foarte devreme (înainte de 12 SA). Şi cu cât repetăm ecografiile, cu atât acumulăm stres termic şi mecanic. Regula ar trebui să fie aşa: „doza minimă posibilă, cât mai mică posibil”.
Privitor la Doppler-ul pulsat, nu există niciun studiu care să-i evalueze efectele asupra embrionilor umani (studii din punct de vedere etic imposibil de realizat). Totuşi, semnele apărute din experimentările animale nu sunt liniştitoare şi justifică o vigilenţă sporită.
Deşi ecografia rămâne un instrument preţios în monitorizarea sarcinii cu riscuri, în special în detectarea unor anomalii sau în supravegherea fetusului, folosirea ei sistematică, fără indicaţie medicală clară, ar trebui reconsiderată în virtutea principiului precauţiei. Să-ţi asculţi corpul, să-ţi observi ciclurile, să foloseşti metode de monitorizare naturale: arhaice pentru unii, dar respectuoase faţă de fiziologie.
Şi dacă ecografia ar fi utilizată doar în caz de necesitate clinică, mai degrabă decât ca o rutină emoţională sau administrativă?
Deşi vorbim de precauţie pentru tot şi orice, cine protejează cu adevărat fetusul de excesul de ultrasunete?
Autor: Vik Vikingul
Sursa: Échographie de grossesse : ce que cache vraiment la jolie image
Bibliografie:
• Ang, E. T., et al. (2006) : « Prenatal ultrasound exposure induces anxiety and reduces neurogenesis in adult mice », Neurotoxicology and Teratology, 28(2), 291–298.
• Li, H., et al. (2011) : « Ultrasound-induced oxidative stress and neuronal apoptosis in the developing mouse brain », Brain Research, 1388, 114–120.
• O’Brien, W. D., Jr., et al. (2006) : « Increased permeability of the blood-brain barrier following prenatal ultrasound exposure », Ultrasound in Medicine and Biology, 32(7), 1093–1098.
• Suresh, S., et al. (2007) : « Prenatal ultrasound and postnatal cognitive development : animal studies on growth retardation and neurological impairment », Developmental Neuroscience, 29(6), 486–495.
• Barnett, S., & Jensen, F. (année non spécifiée) : « Thermal effects of Doppler ultrasound on embryonic tissues : temperature elevation and potential risks », Journal of Ultrasound in Medicine.
• American Institute of Ultrasound in Medicine (AIUM) (Dernières recommandations) : « Guidelines for the safe use of Doppler ultrasound in obstetrics ».
• International Society of Ultrasound in Obstetrics and Gynecology (ISUOG) : « Practice guidelines : Use of Doppler ultrasound during pregnancy ».
• Haute Autorité de santé (HAS), France : « Recommandations sur l’usage des ultrasons en obstétrique ».
• Collège national des gynécologues et obstétriciens français (CNGOF) : « Position sur l’échographie et le Doppler en début de grossesse ».
• Organisation mondiale de la santé (OMS) : « Recommandations concernant le nombre d’échographies en grossesse normale ».
Nota traducătorului:
În sarcină se recomandă: Plasma de Quinton – Istoric si utilizare