Vecinul nostru Microbiomul

Rezumat

Microbiomul (flora intestinală) nu aparține organismului uman, ci este doar un „vecin”, pentru că avem o barieră care ne desparte de el. Iar dacă spui barieră – spui frontieră. Microbiomul este de fapt transpunerea miniaturală în intestinul nostru a întregului Ecosistem microbian planetar! Ori, acest Ecosistem planetar este de 70 de ani maltrat de o agricultură greșit numită „intensivă”,  fiind de fapt biocidă, după cum o dovedește şi denumirea substanțelor folosite: fungicide, ierbicide, pesticide etc. Totul cu terminația -(u)cide… Dar de ce să ucizi Viul?  Ca să produci mult şi prost? În cazul ăsta nu vă miraţi că microbiomul intestinal, care este fratele mai mic al microbiomului planetar, se va răzbuna faţă de organismul nostru pentru toate torturile pe care le suferă fratele lui mai mare la suprafața planetei. Soluția nu constă în antibiotice (iar anti?). Nu! Ci constă într-o alimentație Vie.
Despre „avantajele” agriculturii intensive ne lămurește Claude Bourguignon, inginer agronom francez, doctor în științe, fondator al LAMS (Laboratorul de Analize Microbiologice ale Solului).

Microbiomul pe înțelesul tuturor

Imaginează-ți că te-ai asociat cu un vecin ca să deschizi un restaurant pe terenul tău.
Tu te ocupi de clădirea restaurantului, de materia primă și de clientelă, dar ustensilele din bucătărie și bucătarii aparțin asociatului tău. O afacere delicată, nu-i așa? Tu trebuie să furnizezi la timp o materie primă de calitate, iar vecinul tău să prepare la timp hrana clienților, corespunzătoare calitativ și cantitativ. Doar după ce mănâncă clienții, personalul din bucătărie are dreptul să ia și el masa. 

Legendă:
– Restaurantul este organismul tău.
– Vecinul este flora intestinală, organizat împreună cu ajutoarele sale într-un sindicat numit Microbiom, cu 100.000 de miliarde de membri (micro-organisme).
– Clienții sunt cele peste 10.000 de miliarde de celule ale organismului tău.

Poate vă mirați când auziți că Microbiomul nu vă aparține, ci este doar un asociat, dar totuși este foarte logic: avem o barieră intestinală care ne desparte pe noi de acest Microbiom. Dacă spunem barieră, spunem frontieră, deci flora aceasta nu ne aparține, ci este un vecin cu care colaborăm. Iar acest vecin asociat poate deveni în unele condiții foarte ostil, datorită faptului că noi înșine nu am respectat cele 7 clauze ale contractului de colaborare:

1) Să mănânci la ore fixe.
Alimentele trebuie să fie dizolvate în prealabil într-o baie de acid (stomacul), iar dacă alimentele ajung acolo la ore haotice, stomacul nu are timp nici sa fabrice acidul gastric, nici să-și pună prelata de protecție (mucoasa stomacală), ca să nu se dizolve pe el însuși. Fără protecție, nu se poate secreta decât un acid slab, insuficient pentru dizolvarea alimentelor, si ele vor ajunge ca niște bolovani în intestin, unde vor intra în putrefacție. Pe lângă aceasta, clienții (celulele) nu pot lua pauză de masă asa pe neașteptate, riscul fiind să lase neterminate sarcini biologice vitale.

2) Să mănânci atât cât este necesar.
Pentru că spațiul de depozitare este mic (stomacul unui adult are dimensiunea unui pumn strâns), iar alimentele trebuie să stea un timp precis în baia de acid, un volum prea mare de alimente în timp scurt va împinge în intestin o hrană nedizolvată.

3) Să bei apă cu 30 de minute înainte de masă pentru sucul gastric și cu 1 oră după masă pentru a spăla bucătăria. Stomacul este mic și dacă-l mai umpli și cu apă în timpul mesei… s-a dus mâncarea pe apa sâmbetei.

4) Să servești puțină sare neiodata, (NaCl) cu 15-20 minute înainte de masă (0.3 g / adult), pentru a furniza ionii de Cl necesari formări acidului clorhidric HCL – motiv pentru care se primeau oaspeții cu pâine și sare. Un ajutor terapeutic în acest sens este Plasma Quinton Hipertonic.
Pentru formarea HCL mai este necesară şi disoluția acidului carbonic H2CO3 în H+HCO3, iar asta se face doar printr-o dinamică fizică permanentă între mese (sport, activitate fizică). Dacă această disoluţie reuşeşte, H din acidul carbonic + Cl din sare se unesc şi formează acidul gastric HCl. Şi minunea este ca la 1 oră după masă primim cadou ceva minunat: 0.5 litri de bicarbonat lichid (HCO3 rămas din disoluţia acidului carbonic) care va alcaliniza tot organismul! Spre deziluzia reclamelor cu „ape alcaline”, care nu alcalinizează (vezi indicele PRAL), ci doar produc blocaje renale.

5) Să bagi alimentele la mașina de tocat (masticație) până devin pastă, pentru că stomacul nu are dinți, iar saliva furnizează ingrediente (enzime) strict necesare unei digestii corecte, şi pentru ca să ușurezi munca stomacului. Sistemul digestiv are 3 componente de bază: lup la nivel de masticație, iepure în stomac şi furnică în intestin. Dacă lupul şi iepurele nu îşi fac treaba, furnicile vor fi depășite de situație şi aşa apare constipația, colon iritabil, obezitate sau malnutriție.

6) Să furnizezi alimente de calitate, pentru că bucătarii au tipare clasice de preparare pentru fiecare aliment natural, iar dacă alimentul este chimizat/modificat, ei trebuie să-l desfacă moleculă cu moleculă, ceea ce încetinește/blochează procesul de digestie. Alimentul va intra în putrefacție, va degaja amoniac/sulf/metan, bucătăria se va umple de gândaci (bacterii patogene), iar clienții (celulele) vor primi un aliment indigest și patogen.

7) Să furnizezi alimente hidratate în apă timp de 12-24 ore (valabil pentru leguminoase, oleaginoase, semințe), pentru că hidratarea permite o preparare şi o digestie ulterioară optimă.

Dacă respecți aceste reguli, ai toate șansele ca restaurantul tău (organismul) să funcționeze normal și clienții tăi (celulele) să fie plini de vitalitate. În caz contrar, unii membri ai echipei de bucătari (microbiomul) se vor răzvrăti și vor începe să se hrănească doar pe ei, preluând în timp controlul asupra întregului restaurant. Așa începe șantajul nutrițional, când bucătarii patogeni vor cere alimente gata rafinate, ușor de prelucrat, care-i hrănesc doar pe ei, nu și pe clienți (celulele). În scurt timp, vei deveni și tu dependent de aceste alimente, iar restaurantul tău va deveni o vizuină de paraziți. Această realitate de teren ne ajută să înțelegem mai bine criza de vindecare care intervine de la mic la mare atunci când încercăm să facem ordine în flora noastră intestinală.

De când ne-am asociat cu Microbiomul?

Microbiomul îl moștenim de la flora vaginală a mamei, cu condiția să existe o naștere naturală. Dar mama de unde îl moștenește? De la bunica… și tot așa până la Eva. Dar Eva de unde îl are? Presupun că pe vremea aceea, cum era la modă doar costumul original, Eva era foarte des în contact cu pământul, apa și toată vegetația luxuriantă prin care se tăvălea cu Adam… și așa s-a ales cu această floră. Și din generație în generație, a fost transmisă, cu sincope în caz de cezariană. Am putea spune că Microbiomul este precum un pământ primit în arendă: dacă este bine lucrat, înflorește; dacă este lăsat în voia sorții, prinde buruieni.

Acest Microbiom are structuri diferite, variabile în timp, de la o populație umană la alta și de la un individ la altul. Dacă comparăm Microbiomul unui locuitor din Africa față de cel a unui european, observăm diferențe incredibile. Dar de unde provin aceste diferențe?

Nu trebuie să fii microbiologist ca să înțelegi cauzele diferențelor între flora intestinală a celor din Europa și a celor din Africa rurală: alimentație devitalizată şi poluată.
Dar mai există un motiv, foarte delicat de abordat:

Nașterea prin cezariană

Carențele alimentare și generalizarea actuală a cezarienelor duc la dezmoștenirea copiilor de o zestre la fel de importantă ca și creierul: Flora Intestinală! Majoritatea mamelor nu sunt informate că prin nașterea naturală se transmit copilului componentele unui organ la fel de important ca și creierul: Microbiomul. Există oameni care trăiesc fără creier, dar nu există oameni care trăiesc fără flora intestinală, deci microbiomul este un organ mai important decât creierul!

Cum ar fi să ți se spună la naștere: „Doamnă, nașterea naturală este puțin riscantă pentru dvs. și, oricum, medicul nu este disponibil decât marți. Vă propunem cezariană, cu inconvenientul că pruncul se va naște fără neuroni”. Pare o glumă, dar nu este… Există și un vid de informație și de educare în acest sens, ca dovadă că prea-aliniata Wikipedia menționează doar Elemente pozitive ale nașterii prin cezariană.

Generalizarea nașterii prin cezariană are multiple cauze, printre care putem enumera cele nutriționale, financiare, psihologice și administrative. În România, aproape jumătate dintre copii se nasc prin cezariană, iar în unele spitale nivelul operațiilor de cezariană urcă spre 70-80%, deși până și OMS-ul recomandă ca rata cezarienelor să nu depășească 15%. Din articolul Naștem și noi azi?! aflăm că nașterea se face mai mult după agenda ginecologului decât după sorocul mamei, iar poziția orizontală în care se naște ține tot de o comoditate medicală (De ce nu este bine să naști pe spate).

Pe de o parte, ginecologii spun că se recurge la cezariană la cererea mamelor cărora le este teamă de dureri și complicații, dar posibil că nici ei nu sunt dispuși să-și asume posibilele complicații ale unei nașteri naturale. Este adevărat că și sarcina ar trebui pregătită mai cu atenție astăzi din punct de vedere nutrițional, căci carențele minerale (magneziu, sodiu, siliciu) duc la nașteri premature, iar carențele de vitamina C și siliciu duc la rigiditatea colului uterin și implicit la utilizarea cezarienei.
Pe de altă parte, ar avea interes și statul (doar că statul stă) să ducă campanii de informare, să acorde un sprijin financiar tuturor mamelor care vor și pot să nască natural și un bonus medicilor și moașelor care au mai multe nașteri naturale în palmares. S-ar evita astfel rambursarea a tone de medicamente pentru alergii, intoleranțe și astm pe viitor, căci imunitatea vine din intestin.

Soluții?

Întotdeauna există soluții… când există bunăvoință. O dovadă în acest sens este inițiativa unui renumit ginecolog, Dr. Maria Bello, cercetătoare la New York University, care a pus la punct o procedură numită transfer de microbiom vaginal, pentru a le oferi și copiilor aduși pe lume prin cezariană șansa de a beneficia de bacterii prietenoase. Metoda aceasta, descrisă în studiul How delivery mode and feeding can shape the bacterial community in the infant gut, constă în inserarea unui tampon îmbibat în ser fiziologic în zona vaginală, cu 1 oră înainte de naștere. Imediat ce copilul este extras prin cezariană, el va fi tamponat pe față și pe tot corpul cu acel tampon impregnat cu bacterii vaginale. Studiul publicat în revista Nature Medicine, Partial restoration of the microbiota of cesarean-born infants via vaginal microbial transfer, demonstrează avantajele imense ale acestei metode: 80% mai puține alergii și intoleranțe!

Video: Transmiterea florei intestinale către copil în caz de cezariană

Întrebarea este cât va dura până ce se va generaliza medical acest procedeu? Mă îndoiesc că prea repede, pentru că dogmatismul sterilității invocă ba streptococii, ba herpesul genital, ba etc. Având acum certificarea științifică a acestui procedeu de însămânțare microbiană a copilului, mamele ar avea tot interesul să-l aplice în caz de cezariană, pentru a oferi copilului șansa unui viitor fără alergii și intoleranțe.

Alte variante mai „soft”, în cazul în care în maternitate nu se acceptă acest procedeu:
– să aplice chiar ele această metodă, chiar şi la câteva ore/zile după naștere
– să folosească  Plasma Quinton Izotonic din primele clipe de viaţă ale copilului, căci ea conține la nivel informaţional o supă de microorganisme benefice.
– să hidrateze câteva minute (în lapte matern sau apă) o capsulă de probiotic cu tulpini multe și variate, cu care să ungă copilul la guriță/fund/nas și urechi, cât mai repede după naștere. Eventual, de pus pudră de probiotic pe sân, pentru ca bebele să-l înmulțească în intestin cu lactoza din laptele matern.
– Metoda „sacului nou de aspirator”, care să păstreze pentru copiii născuți în sezonul rece moleculele din primăvară-vară.

După cum rezultă din studiul Dr. Bello, acest aport de microorganisme benefice este un act mai necesar sistemului imunitar decât actul vaccinal, care are inconveniențe semnificative până la 2 ani. Este greu de înțeles cum cei 4-5 viruși atenuați din vaccinuri pot compensa lipsa miliardelor de microorganisme (din care 1 miliard de viruși ) pierduți datorita cezarienei. Fără să mai menționăm zestrea inflamatorie permanentă pe care o inoculează copilului adjuvanții vaccinali.

Oricum, decizia aplicării acestei metode trebuie să aparțină părinților, cântărind beneficiile (evidente) în raport cu riscurile (ipotetice). Până la urmă, de la facerea lumii, mamele au născut natural, iar nașterile acestea în mediu aseptic şi în poziţii nefireşti nu aduc nimic bun, dovadă fiind avalanșa actuală de alergii și intoleranțe.

Soluții pentru generația deja afectată

(intoleranțe, alergii, inflamații)

Firesc, unele mame se vor întreba cum să re-însămânțeze intestinul pruncului născut prin cezariană? Mai ales după vârsta de doi ani, când toleranța imunitară este închisă și nu mai acceptă cu ușurința aceste micro-organisme?

Soluția se numește High dose of Probiotics. Acest concept este promovat de către unul din cei mai mari specialiști în gastro-enterologie: profesorul italian Claude Di Simone. Acesta afirmă ca cele 2-3 pastiluțe de probiotic pe zi nu reușesc decât să mențină o digestie fragilă și temporară, nicidecum să mai și repopuleze intestinul. Metoda sa, High dose of Probiotics, recomandă ca pentru recolonizarea unui organ ca Microbiomul (cu 100 de mii de miliarde de bacterii – aproape 2 kg la un adult), să se asigure zilnic un minim de 10% bacterii probiotice din cele 50.000 miliarde (10% = masa critică de atac) la un copil. Pe blogul său, Dr. Claude Di Simone propune doze zilnice de zeci de ori mai mari decât cele în mod obișnuit recomandate, pentru a reuși o restabilire rapidă a florei intestinale, nu doar o ameliorare a florei intestinale.
În acest articol aveți la dispoziție un comparator de eficacitate a probioticelor aflate actualmente pe piață.

Să nu neglijăm deloc că de la mama-natură avem la discreție alimente probiotice: fructe și legume proaspete, kefir de lapte, cereale lacto-fermentate, miso, etc. Toată industria probioticelor face același lucru: cultivă aceste bacterii, enzime, fungi pe o anumită materie organică (melasă, lactoză, cereale, amidon) și obține probiotice și băuturi antioxidante. Cam ce făcea bunica când umplea borș… dar la nivel Turbo!

Regenerare și Criza de vindecare

Nașterea prin cezariană, agravată de o alăptare de scurtă durată, poate priva noul născut de o bună parte din sinteza de enzime, vitamine, neuro-transmițători, etc. De reținut că în acest vacuum intestinal se formează o floră patogenă care va capătă în timp o „personalitate” proprie, care se va opune prin diferite stratageme aportului de bacterii probiotice. Numim această perioadă de tranziție „criza de vindecare”, când coloniile de Candida&Co vor da creierului semnale derutante, pentru a ne descuraja în adoptarea unei diete alimentare defavorabile lor. Pe de altă parte, s-au format în timp și colonii parazitare, care înglobează în biofilmul lor foarte multe toxine. De aceea, recomandăm răbdare și perspicacitate atunci când se dorește restabilirea Microbiomului la copiii de peste 1 an, căci pot apărea stări de agitație, refuzarea mâncării, diaree, erupții cutanate sau acumulare de gaze. Pot apărea chiar simptomele unor boli sau afecțiuni mai vechi, care vor dispărea după ce organismul își va vindeca regiunea respectivă.
Soluția nu a fost și nu poate fi medicală, ci naturală. Noi trebuie să reconectăm copiii noștri, de la cea mai fragedă vârstă, cu Natura. Mamele să-și refacă cu grijă microbiomul propriu, mai ales din clipa când rămân însărcinate, și să ofere și pruncilor din naștere contactul cu aceste microorganisme atât de necesare Vieții. Este o condiție esențială pentru perpetuarea umanității:  Mamele să ducă mai departe flacăra olimpică a Microbiomului!

Concluzie

Acești prieteni bacterieni și virali cu care ne-a înconjurat natura sunt cei care creează şi mențin ecosistemul Naturii și tot ei ne ajută în intestin să digerăm hrana oferită de natură. De la facerea lumii până acum, copiii au mers de-a bușilea, au lins podelele, au pus gura pe orice, au mâncat pământ, ba chiar și propriile măslinuțe câteodată… și n-au pățit nimic. Bolile apar cu predilecţie datorită condiţiilor în care se naşte astăzi un copil şi vieţuirea în marile aglomerări urbane, unde apa, aerul și hrana sunt chimizate și toxicizate.
Soluţia este o viaţă cu bioritm natural, o alimentație vie şi un mediu ecologic (nu sterilizat).