Introducere
Acest articol nu are scopul de a denigra apele minerale ci, din contra, se dorește explicarea cu rigurozitate a modului și duratei optime de utilizare.
Din antichitate se cunoaște faptul că apele minerale naturale, băute de la sursă, sunt o sursă benefică pentru refacerea carențelor minerale. Un exemplu recent este istoricul apei de Vâlcele (1) unde sunt menționate toate personalitățile care s-au tratat cu apa de Vâlcele, în stațiunea respectivă. Dar – căci există un dar – se pune întrebarea: De ce au stat acolo pe perioada tratamentului și nu și-au comandat cantitatea necesară de apă minerală la domiciliu? Personalitățile respective, printre care câteva capete încoronate, s-ar mai fi plimbat câteva săptămâni departe de tron dacă ar fi avut același beneficiu de la apa îmbuteliată adusă la domiciliu?!
Vom răspunde la acest dar în rândurile de mai jos.
Sinergia dintre apă și mineral stă la baza vieții umane: fătul se formează în lichidul amniotic, o soluție minerală coloidală complexă. Toate fluidele biologice din corp, de la plasma sangvină la lichidul cefalo-rahidian au la bază un complex de apă și săruri minerale coloidale, menținute la presiuni și temperaturi specifice. Atunci când presiunea și temperatura se modifică, la toate lichidele coloidale organice se separă/precipită componentele organice de suportul hidric: sângele coagulează în contact cu aerul, laptele disociază în zer/proteină, iar la un cadavru, apa se separă de minerale (se umflă burta, continuă să crească unghiile și părul). Aceasta se numește moartea coloizilor organici (2): natura desface și reface componentele viului cu ajutorul bacteriilor și al energiei specifice Vietii.
Această realitate biochimică se manifestă și în privința apelor minerale naturale. Și ele se formează în condiții de presiune și anaerobie specifice, iar contactul cu aerul și o presiune atmosferică diferită duce la oxidarea și precipitarea rapidă a componentelor organice, degradare vizibilă prin aspectul tulbure și depunerile observate la apele minerale îmbuteliate. Ca atare, o apă minerală naturală este terapeutică doar dacă este băută direct de la sursă, pe anumite perioade de timp și în cantități specifice.
Chiar dacă ai domiciliul lângă izvorul respectiv, apa minerală se bea cu moderație, în alternanță cu o apă pură, pentru că ele aduc un aport ridicat doar pentru câteva minerale, în funcție de compoziția straturilor geologice traversate. Ori, însăși definiția de echilibru electrolitic sugerează că aportul excesiv de minerale singulare perturbează oligosinergia.
Oligosinergia perfectă există doar în fructe și legume bio, precum și în apa de mare coloidală, aspect menționat în Dicționarul farmaceutic Vidal (3). Orice lichid organic coloidal disociază la variații de temperatură și oxidare. De exemplu, dacă pui sare de mare într-un pahar cu apă de mare extrasă în vid (4), sarea se va depune la fund, pentru că sarea respectivă este oxidată și în defazaj cu sarcinele electrice ale sărurilor minerale coloidale.
Realitatea biologică a oligosinergiei impune ca aportul unor minerale în organism să fie realizat în funcție de o carență bine determinată și pe o perioada precisă, altfel se produce un antagonism (eliminarea altor minerale) unilateral sau reciproc (vezi sensul săgeților din figura alăturată) (5).
Până și în prospectul unui banal ser fiziologic (6) scrie asta:
– soluţiile trebuie utilizate imediat după deschidere.
– în cazul administrării subcutanate, nu adăugaţi nici un supliment care ar putea modifica izotonia.
– nu utilizaţi soluţia dacă nu este limpede şi fără precipitate.
Exemplul cel mai elocvent este însă iodarea sării. Adăugarea unui singur mineral în exces nu aduce nici o beneficiu ci, din contra, iodarea este un atentat (7) la sănătatea românilor! După 4 ani de funcționare a nefastei H.G. 568/2002, „numărul cancerelor tiroidiene s-a dublat, iar numărul hipertiroidiilor a crescut de la 3127 la 6387”, afirma Dr. Pavel Chirilă. Acest exemplu nefast al adăugării unui singur mineral în sarea cea de toate zilele ar trebui să dea de gândit celor induși în eroare de reclama apelor minerale îmbuteliate.
Dacă punem lângă și lozinca ineptă: „beți minim 2 litri de lichide pe zi”, ne dăm seama că stăm tare prost la capitolul Hidratare/ Mineralizare! Doi litri din ce? De ce-o fi, c-o păți…
După această introducere explicativă, putem aprofunda mai bine subiectul apelor minerale îmbuteliate, depășind confuzia informațională întreținută de nepăsarea autorităților și publicitatea ambiguă a distribuitorilor.
Apa minerală: de care, câtă, când?
La modul științific, lucrurile sunt clare. Există:
– Balneologie, care reprezintă cura externă cu ape termale/minerale.
– Crenoterapie: cura terapeutică cu apă minerală băută direct de la izvor, într-o cantitate și pe o perioadă limitate, sub supraveghere medicală.
Este menționată vreodată Crenoterapia în marketingul distribuitorilor (sau al „influensărilor„) de ape minerale? Deloc, pentru că se dorește un amalgam între efectele balneologice (uz extern) cu cele crenologice (uz intern).
Câteva detalii despre crenoterapie. Articolele și normele despre crenoterapie menționează clar metodologia:
– „Crenoterapia se efectuează cu ape servite direct la sursa (izvor, sonda, put); la un punct de distribuţie al apelor minerale (transportate în recipienţi şi servite exclusiv numai la ora stabilită de medic pentru priza respectiva);” (8)
– În stațiune, apa minerală trebuie băută la izvor (9), cu înghițituri mici, repetate în ritm de 2-3 pe minut.
– cantitatea de apă prescrisă în mililitri într-un interval de 24 de ore rezultă din greutatea persoanei în kilograme, multiplicată cu 10.
– prima doză se ia dimineața, pe stomacul gol, cea de-a doua înaintea mesei de prânz, iar ultima înaintea cinei.
În articolul Cercetarea științifică a factorilor naturali terapeutici (10), scris de președintele asociației de Balneologie din Romania, Prof. Constantin Muntean, se explică limpede:
„Apele feruginoase se administrează în cură internă numai din izvor, în timpul meselor, pentru că altfel fierul în contact cu aerul devine inactiv. Numai fierul bivalent este activ, fiind resorbit în prezența HCl și a vitaminei C”.
Același autor, în cartea Ape feruginoase (11), la pag. 35, capitolul „Importanța terapeutică a apelor feruginoase”, afirmă:
– apele feruginoase sunt instabile datorită oxidării ionilor de Fe2+ in ioni de Fe3+, greu resorbabili în intestin.
– hidrocarbonatul de fier din apa minerală este foarte labil, el se oxidează repede în contact cu aerul şi precipită fierul.
– pentru folosirea apelor feruginoase ca apă de masă se face de obicei diferenţierea prealabilă a apei minerale pentru asigurarea stabilităţii fierului în apă.
Pe de altă parte, să nu ne mirăm că unii balneologi, în conjuncturi mai puțin academice, fac afirmații de genul: „absorbția serică (în sânge) a unor minerale din varianta îmbuteliată este echivalentă cu cea din alimentație”.
O persoană neavizată, care citește această afirmație, poate fi indusă ușor în eroare. Nu și atunci când ai noțiuni de asimilarea mineralelor (5). Subterfugiul constă în amalgamul indus între absorbția la nivel sangvin (serică) și asimilarea intracelulară, care nu-s tot una.
Prin aceste afirmații trunchiate și interpretabile, respectivii specialiști fac pe plac industriei de profil. Și este evident că marele firme de distribuție a apei îmbuteliate sponsorizează și Congresele Balneo, iar cum stațiunile sunt cam goale jumătate de an, nu te strici cu sponsorul. Asta nu schimbă însă cu nimic lipsa de efect terapeutic al apelor minerale îmbuteliate.
Dovada nerespectării condițiilor de menținere a calităților inițiale în apa minerală îmbuteliată se deduce și din mormele metodologice de extragere a apelor minerale, care menționează explicit evitarea contactului cu aerul (12):
– Instalația de captare va fi astfel concepută şi executată încât să se evite la maximum contactul apei cu aerul atmosferic;
– în scopul evitării degradării apelor vehiculate pe conductele de transport se vor aplica procedee tehnice care să împiedice contactul apei cu aerul atmosferic;
– păstrarea nu trebuie să depăşească 3 luni şi în condiţii de păstrare în depozit, adecvate (întuneric şi temperaturi scăzute).
Dar apele minerale îmbuteliate nu stau nici la întuneric și nici la răcoare în magazin, darămite în depozit. Iar lumina, aerul și temperatura posibil să producă reacții nedorite, mai ales în acele situații în care puritatea lasă de dorit.
Informații despre poluarea biochimică și cu nanoparticule (240.000 nanoparticule de plastic per litru!) a apelor îmbuteliate găsiți în articolul Apă îmbuteliată cu aromă de microplastice (13).
Precum și: Sticlele voastre de Perrier sunt contaminate cu materii fecale? (14)
„Două milioane de sticle de Perrier au fost distruse de Nestlé prin decizia prefectului de Gard. Cauza: poluarea sursei cu bacterii fecale. ONG-ul Foodwatch se teme de contaminarea sticlelor deja vândute.”
Instinctiv unii vor replica că aceste contaminări au fost detectate în apele minerale din Franța, nu în România. Această justificare implică 2 variante:
– ori în Franța se mai fac totuși ceva controale sanitare serioase.
– ori în România nu există corupție și poluare.
Este la latitudinea fiecăruia să aleagă varianta cea mai plauzibilă.
Așadar, apa minerală naturală este un intrument terapeutic, a cărui validitate terapeutică depinde integral de consumul imediat de la sursă. În maxim câteva zile, încapsularea organică a acelor minerale va disocia (precipita) datorită contactului cu aerul și diferenței de presiune, și acea apă va rămâne doar pe post de apă plată… dură.
Iar o apă mai dură este greu de gestionat renal pe termen lung și cu un potențial de eliminare a deșeurilor metabolice scăzut.
Soluții de utilizare eficientă
Suntem conștienți că tentația economică este enormă: cum să valorifici comercial o apă pură biochimic, tot timpul și pentru toată lumea? Căci nu toată lumea vine în stațiune, iar când vine, stă doar câteva zile. Acest considerent comercial a indus în opinia publică, prin amalgame și subterfugii, o „extensie” de valabilitate terapeutică a apelor îmbuteliate, cu o argumentație stufoasă verbal, dar total nefondată biologic. Apoi regazeificarea pune cireașa pe tort, clienții fiind convinși că beau apa minerală „de la botul calului”. Și totuși, ce putem face cu atâtea tone de apă minerală, având proprietăți terapeutice ce se volatilizează… odată ce intră în contact cu aerul?!
Există câteva soluții:
1. Să se ducă muncă de informare cu publicul și cu patronatul, așa încât majoritatea oamenilor să meargă cel puțin odată pe an, prin rotație, în toate aceste stațiuni balneo, ca să profite cu adevărat de efectul terapeutic.
2. Să fie extrase în vid și îmbuteliate la presiune negativă, în recipient de sticlă sau tritan (reutilizabile), fără nici un tratament fizico-chimic. Atunci da, calitățile terapeutice s-ar menține mult mai mult, așa cum se procedează încă de acum un secol cu Plasma Quinton (4). Ar fi mai scump, dar ar merita cu siguranță!
3. Surplusul debitului care nu este îmbuteliat în vid, să fie transportat în cisterne și folosit la serele de fructe și legume bio locale! Ar da un atu unic producătorilor locali și am avea o calitate nutrițională excepțională, pentru că plantele – cu ajutorul unor bacterii numite mycorize – sunt autotrofe, adică vor regenera acele minerale sub o formă biodisponibilă.
Astfel, acel surplus de bogăție minerală anorganică, ar reveni sub formă organică în alimentația noastră.
Se vor aplica vreodată aceaste soluții oneste și concrete? La nivel general, nu cred, pentru că profitul este mult mai mare pe afacerea îmbutelierii! Pe plan individual, posibil, dacă această informație va ajunge la unii oameni inteligenți și onești.
Apa aliment?
Apa este matricea vieții organice, fiind simultan suport de hidratare și solvent de curățare.
Apa potabilă are rol de hidratare și de solvent în eliminarea deșeurilor metabolice.
Așadar apa, prin însăși definiția ei: inodoră, insipidă și incoloră, nu poate să fie aliment.
Orice aliment are culoare, gust și miros. Și cea mai elementară regulă de nutriție este să nu bei apă când mănânci. Deci „apa aliment” este un nonsens din start.
O apă minerală băută înainte de masă, direct de la izvor (pentru a fi ionizată de acidul gastric), aduce un aport micro-nutrițional, dar aici vorbim de o terapie, limitată cantitativ și temporal. Nu vorbim de apa-cea-de-toate-zilele! Dar atentie, un micronutrient NU ȚINE DE FOAME singur, ci doar ca parte constituentă a unui aliment. Asa cum nici dinții tăi, lingura și furculița nu sunt alimente, ci doar instrumente care te ajută să mănânci.
Tot acest joc de cuvinte este menit să valorifice apele minerale, ca și alimente, și așa se ajunge la afirmații de genul: „Apa care se mănâncă”. Desigur că fiecare este liber să bea ce dorește, dar a folosi apele minerale autohtone în varianta îmbuteliatp (cu mgg/L +200) ca apă potabilă cotidiană, este un act de sacrificiu inutil, pentru că vei cheltui bugetul spitalelor cu problemele tale renale.
Am mai auzit și argumentul următor: să susținem această „bogăție națională” care aduce venituri patriei mamă. În primul rând, orice aduce un venit trebuie să fie în primul rând și benefic, altfel dai pe dializă ce se câștigă pe îmbuteliere. Mai practic este să mergi la sursă, dacă vrei cu adevărat să susții resursele țării și sănătatea ta personală!
Dar patriotismul acesta economic este pe planul doi când interesul primează asupra onestității. Dovada este că în această campanie de promovare a apei cu nivel mare de minerale se denigrează virulent apele de sursă slab mineralizate, deși sunt la fel de naturale și naționale.
Singura excepție o fac recomandările pentru bebe, dar și acolo argumentația este trunchiată: cică bebe are sistemul renal imatur! Da, imatur la minerale anorganice, dar bebele crește în burtica mamei într-o piscină salină, lichidul amniotic având o concentrație de 9 g/L! Și mai și bea 1L pe zi (15).
Încheiere
Autorul (16) acestui articol este un pasionat al apei, care după ce a aprofundat aspectele biochimice și informaționale ale apei în cadrul Asociației de Bioelectronică BEV din Franța și a co-organizat cea mai prestigioasă conferință despre apă din România în 2017 (17), a decis să pună în practică aceste informații în viața lui personală și să pună cunoștințele sale la dispoziția tuturor celor interesați.
Concluzia la care am ajuns este că, din toate punctele de vedere (raport calitate-pret, timp, etc), cel mai avantajos mod pentru cei din mediul urban de a beneficia de o apă potabilă (18) rămâne filtrarea prin osmoza inversă (19).
Pe locul doi ar fi apa îmbuteliată la bidoane de 19L, care pe lângă prețul mai avantajos, beneficiază și de un plastic mai puțin degradabil. Din cercetarile făcute, AquaNaturel are de departe o puritate excepțională (17 mg/L)
Nu ezitați să faceți propriile voastre anchete despre apă, să puneți cap la cap informațiile pe care le-ați parcurs până acum, pentru a beneficia de cea mai bună opțiune în privința apei potabile. Din păcate, și în acest domeniu se răstălmăcesc realitățile biologice, din interese comerciale, apoi toate se dau peste cap, iar consumatorul nu mai ințelege nimic.
Când spui adevărul, ai nevoie doar de 100 de secunde, nu de 100 de tehnici de neuro-marketing: Totul despre filtrarea apei în 100 secunde (20).
Bibliografie:
1. Istoric apa de Vâlcele
2. Moartea coloizilor organici
3. Plasma Quinton în dicționarul farmaceutic Vidal
4. Proces fabricare Plasma de Quinton (video)
5. Asimilarea mineralelor
6. Prospect Ser fiziologic
7. Sarea iodata favorizeaza cancerul, cea normal e interzisa
8. Norma tehnică din 10 martie 1979 de utilizare a substanţelor minerale terapeutice
9. Crenoterapia: sănătate prin ape minerale
10. Cercetarea științifică a factorilor naturali terapeutici (PDF)
11. Ape feruginoase (PDF)
12. Exploring the Potential Benefits of Natural Calcium-Rich Mineral Waters for Health and Wellness
13. Apă îmbuteliată cu aromă de microplastice
14. Vos bouteilles de Perrier sont-elles contaminées par des matières fécales?
15. Lichidul amnionic: ce rol are si ce este anormal
16. Cea mai bună apă de băut (interviu cu Adrian Vornicu)
17. Apa si fizica Cuantica – Bucuresti 2017
18. Ce apă bem? (video)
19. Filtru apă AQUAVITA+ cu osmoză inversă
20. Totul despre filtrarea apei în 100 secunde
21. Plastic particles in bottled water
Articol actualizat în: august 2024.
Join the discussion 4 Comments