Skip to main content

Clorura de magneziu (MgCl2) – o posibilă alternativă la antibiotice

Puține sunt remediile care vă pot readuce repede pe linia de plutire. Pentru a stopa în câteva ore începutul unei gripe, anghina, o otită, un abces, precum şi alte probleme de natură infecțioasă, clorura de magneziu nu are egal. Totodată, trebuie înțelese cauzele bolii, cel mai adesea aflate în alimentație şi lipsa de hidratare corectă cu o apă biocompatibilă, deci pentru orice afecţiune este preferabil să se ţină un regim vegetarian pe durata tratamentului.

Descoperirea unui remediu universal

Născut în 1861, profesorul Pierre Delbet a fost timp de 30 de ani o somitate în domeniul medicinei. Cariera sa medicală este elocventă: şef chirurg agreat al Facultăţii de medicină, Membru al Academiei de Medicină, autor a numeroase lucrări de specialitate. A murit în 1957, la 96 de ani, după o viaţă trăită pe aceleaşi principii pe care le-a folosit în tratarea pacienţilor săi.

Profesorul Delbet a constatat că antisepticele nu dăunau doar microbilor, ci şi celulelor sănătoase, pe care le distrug în număr ridicat, ceea ce diminuează rezistența ţesuturilor şi favorizează ulterior infecţiile. Aceasta însemna rezultatul opus celui aşteptat de la antiseptice!

De aici, ideea de a găsi un produs care, în loc să distrugă la un loc microbi şi celulele sănătoase, să stimuleze în schimb doar acţiunea celulelor, care sunt ereditar adaptate să lupte împotriva agenţilor infecţioşi. Astfel, protecţia celulelor (Cytophylaxie) a devenit una din principiile sale fundamentale în chirurgie. Antisepticele prin faptul că distrug globulele albe active, aduc modificări chimice albuminelor aflate în interiorul unei răni infectate, creând astfel un mediu de cultură propice microbilor. Pe baza acestor constatări, profesorul Delbet se va adânci în studiul “fagocitozei”, această capacitate a celulelor albe de a îngloba şi digera particulele organice sau anorganice dăunătoare organismului (microbi sau globule roşii uzate).

Ideea era găsirea unei substanţe prezente în cantitate infimă în ţesuturile noastre, capabilă de a multiplica forţa de acţiune a globulelor albe. După îndelungi experimentări, a descoperit că clorura de magneziu la 12,1°/°° avea rezultate extraordinare. Soluţia de MgCl2 pură şi deshidratată îşi conservă acţiunea sa profilactică atunci când este injectată în sistemul circulator. Ea poate fi utilizată fie în aplicaţii externe, fie în injectabile, căci în ambele cazuri ea are ca rezultat sporirea capacităţii de fagocitoză a celulelor, de la 129% la 330%. Profesorul Delbet va denumi această proprietate drept acţiunea Citofilactică (protecţie a celulelor).

Întrucât această descoperire a fost comunicată la Academia Franceză pe 6 sept. 1914, în preajma primului război mondial, dr. Delbet, în calitate de dr. colonel în armata franceză, a folosit clorura de magneziu cu rezultate spectaculoase. Toți răniții din unitatea sa medicală, precum şi persoanele sănătoase, au fost supuse acestui tratament, întrucât efectele sunt deasemenea foarte favorabile la nivel psihic. După război, a pus la punct un produs mai complex numit Delbias, care avea în compoziție, pe lângă MgCl2, şi alte 3 săruri de magneziu: iodura, bromura şi fluorura. S-a reușit chiar să cicatrizeze rănile provocate de baionetă.

Carenţele de magneziu datorate alimentaţiei moderne

Rafinarea cerealelor, folosirea pesticidelor, rafinarea sării, sărăcirea solurilor în magneziu, au coincis cu apariţia cancerului. Dr. Delbet a remarcat că în ţările mediteraneene, ca Tunisia sau Egipt, unde alimentaţia era foarte bogată în magneziu datorită solului fertil, nu exista cancer.

Pe firul aceloraşi concluzii, alţi medici francezi se raliază studiului MgCl2. Printre aceştia, dr. Neveu care a experimentat tratamentul cu MgCl2 pe virusul bolii Carre (poliomielita la câinii tineri). El a constatat că exista o identitate virală între această formă şi cea umană, cu diferenţa că specia canină poate suporta paralizia chiar şi 8 zile, după care tratamentul îşi poate face totuşi efectul. La om însă, tratamentul trebuia aplicat imediat după apariţia simptomelor. Au fost şi cazuri însă de reversibilitate a poliomielitei după mai multe săptămâni.

Clorura de magneziu – Preparare

Cea mai accesibilă formă de Clorură de Magneziu din comerț este Sarea Nigari.
Este o sare folosită în mod obișnuit la coagularea brânzei Tofu (brânză de soia). Nu e nici medicament, nici aliment și nu are nici un fel de contraindicații.
Avantajul acestui remediu este lipsa totală a efectelor adverse şi a oricărei toxicităţi. Doar persoanelor cu nefrită gravă, insuficiență renală sau cu hipertensiune ridicată li se recomandă să evite în uz intern Clorura de magneziu.

Pentru uz extern, cât şi intern, se amestecă 10 g de Sare Nigari la 1 litru de apă sau 30 g la litru pentru situațiile curative (cazurile grave). Se poate adăuga zeama de la o lămâie la acest litru de apă, pentru a ameliora gustul sărat-amărui.
Soluția are și un efect laxativ, ceea ce poate ajuta foarte mult în cazuri de detoxifiere. Efectul laxativ este cel care dă semnalul de ameliorare a afecțiunii prezente. De exemplu, la 39 grade febră, efectul laxativ apare după 2-3 zile, întrucât organismul a utilizat clorura de magneziu în totalitate pentru reabilitarea organismului. În cazul în care apare efectul laxativ, se va diminua doza.
ÎN TOATE CAZURILE, EFECTUL LAXATIV ESTE INDICATORUL UNEI CORECTE DOZĂRI. SE MODULEAZĂ DECI DOZAJUL ÎN FUNCȚIE DE TOLERANȚA INTESTINALĂ.

POSOLOGIE
Pentru menţinere, la modul preventiv:
– vârsta de 6–16 ani: se consumă un pahar seara, 1-2 zile pe săptămână, din acel 1 L de apă amestecat cu 20 g MgCl2
– vârsta 16-99 ani: un pahar pe zi, de 2-3 ori pe săptămână.
Ca titlu indicativ, dr. Delbet recomandă următoarea modalitate:
– 1 doză de 50 ml din 3 în 3 ore (maxim 5 într-o zi) în caz de infecţie grava.
– 1 doză la 6 ore încă 2 zile
– După care 1 doză la 12 ore până la ameliorarea infecţiei.
Pentru copii între 6 luni şi 5 ani: se administrează cu pipeta.
Pentru gravide: se bea 2 doze de 50 ml, zi de zi, cu trei săptămâni înainte de naştere şi se continuă încă trei săptămâni după naștere cu 1 doză pe zi.
Abces, furuncul: un pahar dimineaţa şi seara timp de 3 săptămâni. Aplicare externă de asemenea de 2 ori pe zi.
Antrax: un pahar la 6 ore. In toate cazurile de infecţii externe, a se aplica comprese cu clorură de magneziu.
Acnee: un pahar dimineaţa şi seara, plus aplicare externă.
Bronşita, Gripa, Anghina: de remarcat că numeroase boli infecţioase grave încep cu o anghina severă. De îndată ce apar simptomele, se iau 3 pahare pe zi, plus gargara. Pentru curăţirea nazală, MgCl2 trebuie diluată pe jumătate cu apă.
Arsuri: 10 de clorura de magneziu diluat in apa distilata, se inmoie regulat pansamentul. Nu este necesara refacerea pansamentului la fiecare aplicare.
Astm: Clorura de magneziu de doua ori pe zi.
Răni diverse, tăieturi arsuri: curăţire imediată a rănii cu MgCl2 din abundenţă; Senzaţia de usturime puternica. Aplicare externa 3-4 ori pe zi. In caz de bandaj, a se uda bandajul cu MgCl2 fără a fi schimbat. Rezultate excepţionale! Uz intern: 1-2 pahare pe zi.
– Infecții cavitate bucala, afte: Clătire cu MgCl2 de 4-5 ori pe zi, păstrând soluția în gura cel puțin 5 minute de fiecare data. Uz intern: 1 pahar seara.
– Cancer: Utilizarea cu cantitati mici si foarte des, pana la limita tolerantei intestinale
– Operaţie: 2 pahare pe zi in săptămână precedenta operației și o săptămână după. + Vitamina C( acide ascorbic)
– Constipație: Este remediul ideal! 2-3 pahare în prima zi și apoi modulare în funcție de efectul laxativ.
– Crampe, cârcei, osteoporoza, decalcificare, rahitism: Carenta grava de magneziu. Priza regulata de 10-20ml de 2 ori pe zi.
– Stare de depresie, oboseala: s-a demonstrat în Franța că harta cu locaţiile unde au avut loc cele mai multe sinucideri corespunde perfect cu cea în care s-a constatat carente în magneziu. A se citi articolul Clorumagen. Bineînțeles, nu se obține o stare euforică de pe o zi pe alta. Dar este cert ca psihicul depinde foarte mult de aportul de oligoelemente necesare. Utilizare regulata de 2 ori pe zi?
– Eczeme: Tamponări locale cu MgCl2. A se doza gradual în funcţie de efect. Uz intern: 1 pahar pe zi seara.
– Expunerea la radioactivitate: clorura de magneziu este un chelator al radioactivităţii, foarte “yang” (care atrage yin); combate deodată radioactivitatea şi leucemia care o precede. In cazuri grave este indispensabil folosirea de vitamine C intravenos.
– Gastroenterite: în ciuda efectului laxativ, MgCl2 distruge microbul dizenteriei. A se folosi alături de argila verde.
– Bolile copilăriei: rujeola, scarlatina, rubeola, varicela. Imediat ce apar primele simptome, se iau doze de 25 ml (pentru 2-6 ani) si doze de 50 ml pentru +6 ani. Se ia din 6 în 6 ore până ce scade febra; apoi o doza pe zi până la dispariţia bolii.
– Otite: de la primele simptome de durere ale urechii se începe cu doza de 50 ml din 6 în 6 ore, prima zi. Picături în ureche cu Mgcl2 puţin încălzită de 3 ori pe zi.
– Tetanos: una din bolile tratate integral doar cu MgCl2, fără sechele. Magneziu ajută la oxigenarea corectă a sângelui, ceea ce împiedică proliferarea tetanosului.

Modul de tratament in boli acute.

Soluţia e : la 1 litru de apa 20 grame clorura de magneziu.Din aceasta soluție se folosește pentru
copii mai mari de 6 ani si pentru adulți: – 4 linguri, pline, la 6 ore. In cazurile grave 2 doze inițiale de 4 linguri la 2 ore de interval apoi 4 linguri la 6 ore.

Copii sub 6 ani: – 4 ani linguri la fiecare 6 ore;
– 3 ani – 2 linguri si jumătate, la 6 ore,
– 2 ani si 1 an – 2 linguri la 6 ore.
– Sub 1 an: 2 linguri de soluţie la 3 ore.
– Sub 6 luni, o lingura la fiecare 3 ore.

In cazuri grave si la copii se recomanda primele 2 doze sa se dea la distanta apropiata. După însănătoşire se recomanda continuarea tratamentului, pentru 1 săptămână, odata la 12 ore.

In bolile cronice: 4 linguri dimineaţa si seara pentru 40-60 de zile
In soluţie trebuie sa fie 20% in apa distilata,.

Join the discussion 8 Comments

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.