Manifestul Electrosmogului
Pana acum aproximativ 10 ani, Electrosmogul era doar o poluare ambientala, iar poluarea de proximitate (de contact) se producea doar ducând telefonul la ureche. Prin apariția rutierelor cu Wi-Fi in apartamentele noastre, s-a basculat de la o poluare ambientala ocazională la o poluare de proximitate aproape permanentă. Se poate întâmpla ca un nou născut sa doarmă cu un router Wifi la capul pătuțului din neștiința părinților, sau cu un router WiFi la 30cm de cap atunci când peretele dormitorului corespunde cu locul unde vecinul şi-a instalat el routerul Wifi. La fel, se întâmplă ca pe dosul peretelui din dormitor (pe casa scării de bloc) sa fie instalat dulapul cu noile contoare inteligente, care si ele pot emite o poluare electromagnetica…
Accesul la internet (datele mobile) la viteze si preturi abordabile pe smartphone-uri seduce fără limită de timp si vârstă, iar părinții nu sunt avertizați ca aceasta expunere intensiva la «4G» poate produce sechele in timp, modificând chiar ADN-ul copiilor noștri. Si vorbim despre copii in cazul in care nu se întâmplă un avort spontan, unde anumite statistici arata ca telefoanele si WiFi-ul sunt responsabile de 47.7% din cazuri…
Din punct de vedere profesional, putini dintre noi mai scapă de poluarea de contact. Contabilii si programatorii stau cate 8 ore la calculator, in Call-center se sta 8 ore cu telefonul la ureche, iar in televiziuni toți stau cu microfoanele lavaliera wireless la sold, pe unde filtrează rinichii apa.
In Occident, unde aceste facilitați tehnologice au fost la preturi abordabile încă de acum un deceniu, a apărut o noua afecțiune: Electro-hypersensibilitatea – EHS. In câteva tari, precum Suedia, EHS este recunoscută ca afecțiune si poate face obiectul unui concediu sau despăgubiri pe caz de boală.
Întotdeauna, noile tehnologii sosesc promițând miere si lapte, copiii mai inteligenți si o societate unde oamenii vor apăsa pe buton si robotii vor roi in jur sa ii servească. S-ar putea sa se ajungă si la acest stadiu, cu un mica diferență: oamenii vor risca să lipsească din ecuație.
Atât timp nu constata palpabil ca sunt afectați, oamenii nu iau in seama aceste avertismente; când ei, sau mai ales copiii lor, vor fi afectați … va fi deja prea târziu. Cum am putea ieși oare din aceasta letargie mortifera? Se stabilesc nivele oficiale „de siguranță” pentru diverși poluanți care ne afectează, dar aceste nivele sunt „adaptate” discret la nivelul galopant al creșterii poluării.
Ni se spune că dacă poluanții respectivi nu ne afectează în primele 30 de minute sau 30 de zile, nu este nici o problemă si așa devenim încet, încet colegi de oală cu „broasca fiarta”.
Scopul acestor articole este acela de a il ajuta pe „Homo Modernus” sa diferențieze oala de pe aragaz de un Jacuzzi.
