Argintul coloidal

Argintul coloidal este des utilizat în infecții bacteriene și chiar virale. Efectul său este datorat nano-particulelor de argint (denumite AgNPs), așa cum ionizatoarele de apă își datorează efectul nano-particulelor de platină. Dacă AgNPs este un aspirator de electroni de la bacterii, apa ionizată alcalină este în aparență un donator de electroni, dar în realitate are doar proprietăți anti-radicalare, datorită nano-particulelor de platină. Deci este o apă cu platină coloidală. Nici unul, nici altul nu au însă selectivitate biologică: pe unde trec, fac tabula rasa…

Pentru utilizatori, câteva informații sunt necesare.

Efectul antibacterian al argintului coloidal

În natură, bacteriile sunt foarte iubitoare de electroni/antioxidanți, dovada că produsele obținute prin fermentare bacteriană devin mai antioxidante: vinul, iaurtul, Kombucha etc. Același lucru se întâmplă și în intestinul nostru, unde miliarde de bacterii lucrează pentru a produce substanțe antioxidante. Pe de altă parte, „bacteriile rele” nu sunt de fapt decât o creștere exagerată a ceea ce altfel ar putea fi „bacterii bune”. Astfel de probleme sunt cauzate de excesele alimentare, precum dulciuri, produse rafinate, alcool și, implicit, a medicamentelor antibiotice. Deci infecțiile bacteriene apar din neglijența noastră și nu sunt decât supra-exprimări ale unor bacterii endogene. Primul tratament ar fi deci să restabilim echilibrul alimentar. Să vedem cum acționează el…

Atomul/nano-particulele de argint coloidal (AgNPs) au un electron instabil (văduv) pe ultima orbită, ceea ce face ca să caute obsesiv un electron pereche pentru a se stabiliza (în doi viața-i mai roz…). Acel electron va fi capturat imediat la contactul cu o bacterie, ceea ce va lăsa bacteria „fără baterie”, cu condiția ca soluția de AgNPs să conțină de ajuns ioni de argint.

Modul de acțiune împotriva bacteriilor al ionilor de argint din argintul coloidal.
Sursa: Silver nanoparticles in dentistry, ResearchGate, 2017

Pentru a-i menține eficacitatea, argintul coloidal trebuie păstrat în recipient de sticlă, deoarece cele din plastic generează electricitate statică, iar argintul își pierde încărcarea electrostatică (un coloid este prin esență electrostatic) și se floculează. Oricum, cele mai multe așa-numite soluții de argint coloidal sunt în primul rând argintul ionic și este de așteptat să fie transformat în clorură de argint de către acidul clorhidric.

Utilizarea precaută a argintului coloidal

O utilizare echilibrată a argintului coloidal este propusă chiar de unii comercianţi responsabili:
„Adevărul este că argintul coloidal acționează într-adevăr ca un antibiotic natural cu spectru larg. Ca atare, dacă suficient argint coloidal ajunge în tractul intestinal, cu siguranță poate ucide bacteriile prietenoase care se dezvoltă acolo. Argintul coloidal pur şi simplu nu are cum să diferenţieze o bacterie benefică de una patogenă. Dacă bacteria este sensibilă la argint, atunci argintul o va ucide (…) Este important să înțelegeți că, odată ce depășiți o uncie de argint coloidal pe zi, o cantitate suficientă de argint coloidal trece într-adevăr prin tractul intestinal (…) Utilizatorii experimentați de argint coloidal ne spun că, odată ce depășesc o uncie pe zi – de exemplu, atunci când iau doze zilnice mai mari pentru a ajuta la combaterea unei răceli, gripă sau alte infecții – ei suplimentează și cu lactobacillus acidophilus sau alte produse probiotice.” (Sursa: Does Colloidal Silver Kill Both Good Bacteria as Well as Bad in the Human Body?)

Dacă ar trebui să rețineți un singur lucru din acest articol, rețineți-l pe acesta: argintul coloidal se ia cu probiotice!

Vom menţiona în acest sens unul dintre rarele studii care a reuşit să demonstreze eficacitatea acestui cuplaj AgNPs-Probiotic: Biosynthesis of silver nanoparticle (AgNPs) using Lactobacillus and their effects on oxidative stress biomarkers in rats (Biosinteza nanoparticulelor de argint utilizând Lactobacillus și efectele lor asupra biomarkerilor de stress oxidativ la șobolani)
„Pentru a evalua activitatea antioxidantă a AgNPs și a Lactobacillus in vivo, au fost utilizați patruzeci de șobolani adulți sănătoși, împărțiți în opt grupuri egale:
– primul grup a servit ca martor
– al doilea grup a primit un mix de AgNPs + Lactobacillus (1 ml/kg)
– la trei grupuri le-au fost administrate trei concentrații diferite de AgNPs (5, 50 și 500 mg/kg)
– la alte trei grupuri le-au fost administrate aceleaşi trei concentrații diferite de AgNPs împreună cu Lactobacillus timp de două săptămâni.
Rezultatele au evidențiat o creștere semnificativă (p <0,05) a capacităţii antioxidante totale (TAC) în cazul mixului de AgNPs + Lactobacillus și o scădere semnificativă a TAC (p <0,05) în cazul tratamentului doar cu AgNPs.
Studiul a demonstrat că Lactobacillus a avut un rol benefic prin creșterea activității antioxidante cu AgNP și ca funcție de ameliorare în cazul unei doze mari de AgNPs.”
Mai pe înțelesul tuturor, argintul coloidal a curățat buruienile iar Lactobacillus a reînsămânțat.

Ca o confirmare, un alt studiu arată că argintul coloidal administrat fără probiotic poate provoca o porozitate a barierei hemato-encefalice (care protejează creierul), dând posibilitatea substanțelor toxice din aer, apă şi mâncare să afecteze creierul: Silver nanoparticles induce tight junction disruption and astrocyte neurotoxicity in a rat blood-brain barrier primary triple coculture model.

Motivul pentru care majoritatea testelor de toxicitate ale AgNPs realizate in vivo nu au arătat efecte perturbatoare imediate este de înțeles, deoarece dezechilibrele florei bacteriene se arată doar peste luni şi luni de zile. Dar un dezechilibru al microbiomului poate duce la o porozitate intestinală şi implicit, în timp, la o penetrare în circulația sangvină a unor peptide neuro-toxice. Biologia umană este un domino cu efect de bumerang.

Toate aceste date ne arată că este necesară o prudenţă în tratamentele pe termen lung cu argint coloidal. Îl putem folosi în cazuri de urgenţă şi în situațiile mai dificile dar nu la orice simplă răceală, căci afecțiunile înseamnă înainte de toate un dezechilibru, nu un inamic. Mai există şi alte remedii la fel de eficiente şi fără risc, precum clorura de magneziu, care are un singur efect secundar: costă foarte puţin.

Întrucât aceleași bacterii care fermentează laptele se află şi în intestinul nostru, propun un test pentru utilizatorii intensivi ai argintului coloidal: puneţi o cantitate de 50 ml de argint coloidal într-un litru de lapte şi lăsați-l 3-4 zile la prins. Faceți același lucru şi cu 50 ml de MgCl2 în alt litru de lapte. S-ar putea ca doar unul dintre cei doi litri de lapte să se prindă. Vă las plăcerea să aflați care…