Skip to main content

Denumirea de „apă de sursă” sau „apă minerală” este strict reglementată în Europa.

Câteva citate din reglementările europene privind apele minerale si de sursa:
– Apele denumite „de sursa” provin din ape subterane nepoluate, profunde sau protejate de dejecțiile activităților umane.
– „Apele minerale” sunt ape „de sursa” cu proprietăți particulare în ceea ce privește conținutul lor în oligoelemente și minerale cu virtuți terapeutice.

In unele tari, precum Franța, o apa minerala trebuie sa fie recunoscuta de Academia Națională de Medicina pentru a fi vândută ca atare, caci este considerata MEDICAMENT.
Singurele tratamente care se pot aplica acestor ape naturale şi care sunt efectuate cu scopul de a elimina elementele instabile precum gazul, fierul, manganeziul sunt următoarele:
– Aerisirea
– Decantarea
– Filtrarea
– Regazeificare cu acid carbonic a apelor naturale carbogazoase

Directiva europeana ce reglementează apele de sursa minerale și carbogazoase (a se vedea Art 4):
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CONSLEG:1980L0777:20031120: RO: PDF

Am primit de multe ori privitor la apa „de sursa” sau cea filtrata (prin metode care nu se preocupa de cantitatea de
minerale dizolvate), următorul argument: Sa bem apa aşa cum se găsește în natura, cu minerale ei de baștină. Este un argument de bun simt, dar căruia i s-a expirat garanția de vreo 50 de ani. Dar astăzi, pe lângă mineralele acestea anorganice, avem o un cocktail explosiv. Listați separat, acești poluanți sunt cam aceștia:
http://www.referatele.com/referate/chimie/online7/Poluarea-apei–cauze–clasificare-poluanti–consecinte–protectie-referatele-com.php

Întrebare: Exista un studiu de potabilitate al apei care sa ia în considerare efectul sinergic al acestor poluanți? Daca s-ar face astăzi acest studiu, înainte de mâine dimineața, ar fi revoluție.
Drept exemplu, studiul profesorului Gilles-Éric Séralini, care demonstrează, în domeniul pesticidelor, efectul sinergic nefast a doar doua substanțe, care luate separat, sunt acceptate de normele actuale…
Capac la oala, metoda principala de dezinfectare este clorul, substanță oxidant alcalina pentru organism! Dar ce face clorul?… Te apără de inamicii care iți ataca casa din afara, dar în același timp iți măcina ție fundația casei permanent.

PARTEA NEVĂZUTĂ A APELOR ÎMBUTELIATE

Apele minerale sunt limpezi și minunate la gust când sunt băute din căușul palmelor, în genunchi la izvor. Dar se pare că apa și-a luat măsuri de protecție să nu se lase vândută, precum noi oamenii ne lăsăm vânduți; apa ne spune să nu ne depărtăm de izvoare, rătăciți prin marile orașe, dacă vrem Apă vie.

Teoria despre aerisirea apelor de sursa nu spune adevărul, pentru ca adevărul rar este comercial.
Ei bine, apele de sursa, minerale, nu pot fi îmbuteliate la sursa datorită procesului de oxidare a ionilor de Fe2+ în Fe3+ în contact cu aerul. Ori, dacă Fe2 este solubil, Fe3 este insolubil, si va da un aspect tulbure dacă apa este îmbuteliată în „stare bruta”. Ca experiența la domiciliu, puneți un bob de sare gema într-un litru de apa distilata si veți avea aspectul acela de apa tulbure…

In încercarea de a fi nepărtinitor, am pornit sa refac acest puzzle al apei chiar cu noțiunile folosite de promotorii apelor îmbuteliate sau celor din rețeaua de robinet… și surpriza nu a fost mica!

Într-un studiu de la Ingineria Mediului și Științe Inginerești Aplicate se poate citi:
„Fierul apare natural în apele de adâncime sub trei forme: Ferura de Fier (apa este limpede), Fierul Feric (apa roșie) si Complex organic roşu conținând fier (Fierul Organic). Fiecare stare poate fi prezenta singura dar și în combinate cu celelalte. Fierul în prima forma se mai numește și bicarbonat feros. Apa este limpede când este proaspătă, dar devine tulbure în contact cu aerul. Aerul oxidează ferura de fier și o transforma în Fierul Feric sau hidroxid feric, care este vizibil în apa proaspătă și este de culoare roșie. Fierul Organic este o combinație de vegetație descompusa si fier.

Aceste materii organice sunt cauza culorii roșiatice a apei. Anumite bacterii se hrănesc cu fier. Ele oxidează fierul din feros in feric si îl depozitează într-o masa gelatinoasa cu care se înconjoară. Aceste formațiuni gelatinoase sunt periculoase pentru ca pot bloca valvele si mediile de filtrare.

Vom analiza o fraza cheie din acest curs: „Fierul Organic este o combinație de vegetație descompusa si fier. Aceste materii organice sunt cauza culorii roșiatice a apei. Anumite bacterii se hrănesc cu fier. Ele oxidează fierul din feros in feric si îl depozitează într-o masa gelatinoasa cu care se înconjoară”.

Ei bine, majoritatea mineralelor din apa sunt înconjurate de aceasta „masa gelatinoasa” numita in chimia biologica Minerale Chelatate, similare celor din fructe si legume. DOAR MINERALELE CHELATATE sunt asimilabile la nivel intestinal fără a suferi modificări fiind astfel absorbite eficient la nivel celular.

Se tine cont de acest aspect științific despre asimilarea mineralelor din apa? Da, dar nu pentru oameni…! Citez din articolul „Nutriția porcinelor, aspecte fundamentale (III)” publicat pe siteul „lumea satului”:

Nutriţia porcinelor, aspecte fundamentale (III) : Mineralele chelatate
De obicei, microelementele folosite în nutriția suinelor sunt sub formă de săruri anorganice, cum ar fi sulfatul de cupru, sulfatul de fier, oxidul de zinc etc. În ultimii ani au fost obținute şi au început să se folosească mineralele chelatate. Microelementele se leagă de un suport cum ar fi proteinele sau aminoacizii pentru a forma un chelat (exemplu: zinc-metionina, fier-lizina). Chelatul are rolul de a îmbunătăți absorbția micro-mineralului la nivelul intestinului subțire.

Electroliții au rol în menținerea balantei hidrice în organismul animalelor. Balanța electrolitică este importantă în special pentru purcei, întrucât aceștia sunt predispuși la diaree, care provoacă deshidratări severe. Elementele majore implicate în balanța electrolitică sunt sodiul, clorul, potasiul, magneziul și calciul. Cele mai importante rămân însă sodiul, clorul și potasiul. (Tradus in romana inseamna ca o mineralitate (ppm) care depaseste 100ppm destabilizeaza echilibrul electrolitic)
Dr. ing. Nicolae ZENECI, REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 22, 16-30 NOIEMBRIE 2007
http://www.arhiva.lumeasatului.ro/vizualizare.php?articol=1049

Se pare ca cei care ar trebui sa se ocupe de sănătatea noastră au afinități mari cu rasa porcina, ținând cont de grija ce le-o poarta. Sincer, nu m-am mirat, caci la porci partea cea mai consistenta a grâului: taratea, iar la oameni doar amidonul – numit faina alba (amestecat cu gluten: capac la oala!)

In biologie exista doua mari clasificări ale ființelor vii:
1) Ființele Autotrofe (plante, microorganisme) care au aceasta posibilitate de a asimila direct mineralele anorganice.
2) Ființele heterotrofe (omul, animalul), care sunt in incapacitate de a asimila un mineral, dacă nu este chelatat în prealabil de către plante sau microorganisme (cazul dolomitei)
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_ecologicRelatii_trofice.html
3) In studiile de specialitate de chimie, lucrurile sunt clare. Pentru a depăși toate barierele hidrofobe care înconjoară enzimele, un ion, oricare ar fi el, trebuie sa fie întotdeauna acompaniat de un transportor. In cazul apelor naturale, acești transportori sunt acizii humici continuti „de facto” în apa minerala la izvor. Din păcate, majoritatea apelor minerale trebuie sa fie aerisite pentru a precipita fierul și manganul, datorita tendinței la oxidare a ionilor de Fe2+ solubili în Fe3+ insolubili (care în contact cu aerul va da apei un aspect roșiatic si miros dezagreabil).

Problema este că odată cu aerisirea apei ACEST FIER COLOIDAL DISIPĂ ODATĂ CU EL TOȚI ACIZII HUMICI!
Nu mai rămân deci decât ioni solvatați în apa, care pentru a putea fi asimilați de către celula, trebuie ca un transportor sa fie disponibil la nivel intestinal. Fabricarea acestor transportori de către organism este costisitoare în timp si energie, ceea ce da un grad foarte redus de asimilare a mineralelor anorganice din apa.

Radicalii organici

Mineralele, pentru a fi asimilabile, trebuie să posede un radical organic (gluconat, orotat, aspartat, ascorbat, citrat, tartrat…) Acești radicali sunt adăugați prin asimilarea mineralelor anorganice de către plante. De exemplu, calciu avem în fasole, castane, amande, alge, grâu integral, litotame (si dolomita care are un parteneriat secret cu câteva bacterii speciale).
Un alt fapt puțin studiat, este acela că o persoană adultă inspiră și expiră 10 m3 de aer pe zi, ceea ce reprezintă 10 L de apă! Așadar, aerul ar trebui să mai compenseze puțin dezhidratarea, cu condiția să nu fie nici o șosea pe o rază de 20 Km.

Inca din anul 1917, Dr Damoor a demonstrat că un rinichi perfuzat cu o apă încărcată cu minerale anorganice se umflă, blocându-se membrana renală care permite eliminarea toxinelor. S-a perfuzat imediat o apa slab mineralizată < 30 ppm, iar rinichiul s-a dezumflat deschizându-și membrana renală.

Concluzia
Doar apa băută la un izvor de munte, apa de mare micro-filtrată la rece și alimentele organice pot furniza ioni chelatați.
Pentru condiționalii mineralelor din apă este obligatoriu să se deplaseze la sursă și să bea din căușul palmelor.
Demersul cel mai firesc ar fi să folosim apa pentru drenare, hidratare și eliminarea rezidurilor, iar mineralele să fie obținute din fructe și legume.

SĂ VĂ FIE ULCIORUL CU APĂ VIE!