Flagelul numit Aluminiu

By 12.05.2019Opinii

,,Atunci am văzut că, pentru cei mai mulți, știința este doar ceva din care trăiesc, şi aceia vor idealiza şi erorile dacă-şi pot duce existența pe baza lor.”
                                                                                        J.P. Eckermann – Conversații cu Goethe               

 

Rezumat articol
In ultimele decenii, populația globului, in special cea occidentala, începe sa suporte reversul „progresului tehnologic”: poluarea solului, a aerului si a apei cu noxe, pesticide, metale grele, etc. Acest retur de bumerang este direct proporțional cu creșterea alergiilor, intolerantelor alimentare, afecțiunilor autoimune si neuro-degenerative. 
Acest articol se rezuma la problema aluminiului, mai precis la toxicitatea unora din formele sale utilizate in alimentație, medicație si cosmetica. O noțiune fundamentala este aceea ca in natura nu exista aluminiu pur ci el este cuplat cu alte sute de minerale. Problema apare atunci când el este purificat si ajunge in organism sub forma de particule hidrosolubile, cu un caracter inflamator si neurotoxic deosebit de pregnant.
O soluție simpla, pe cat de eficace pe atât de necunoscuta de eliminare a aluminiului ne este propusa de câteva studii temerare: The role of silicic acid in the renal excretion of aluminium. Este vorba despre folosirea in alimentația curenta a siliciului organic Si (OH)4, timp de trei luni, in proporție de 50-100 mg/zi de catre adulți si 20-50 mg/zi de catre copii. Acest protocol duce la transformarea aluminiului din organism in silicat de aluminiu, non-toxic si ușor de eliminat: „Silica therapy to reduce the body burden of aluminium.”
Nota: autorul acestui articol nu are nici un conflict de interese, ci doar interese comune cu sănătatea.

Cuprins:
Cine este si unde regăsim aluminiul?
Toxicitatea aluminiului pentru ființele vii
Exista o soluție: siliciul organic
Utilizare siliciu organic: indicații si dozaj

Anexe:
Anexa 1: Forma cea mai eficace de siliciu organic
Anexa 2: Lista studiilor despre potențialul siliciului in eliminarea aluminiului din organism
Anexa 3: Lista studiilor despre efectele negative ale aluminiului

Cine este si unde regăsim aluminiul?
Aluminiul este un mineral foarte abundent in scoarța pământului, 14.3%, fiind al treilea element ca importanta,  după Oxigen 41,2% si Silicon 28%. Il regăsim in bauxita, argila, feldspat, etc.
Foarte important însă: el nu exista in stare pura in Natura. Si de aici apare si problema noastră: industria are nevoie de aluminiu pur, un element inexistent in natura si toxic pentru organismele vii.

Acest aluminiu industrial este din păcate omniprezent (sulfat, citrat, fosfat, hidroxid) și aproape imposibil de evitat:

  • Apa potabila. Principala sursa de ingerare sunt sărurile de aluminiu utilizate în procesele fizico-chimice de filtrare a apei, ceea ce permite limpezirea apei….si tulburarea mintii, caci in revista Neurology se arata încă din anul 1996 ca la o cantitate de 0.1 mg/L (norma este de 0.2 g/L ) riscul de Alzheimer este dublu.  Mai ales ca erodarea solurilor sub ploile acide (efectul agriculturii intensive) il transfera astăzi in napele freatice, caci sub pH 5,  el devine solubil. Deși studiul PAQUID (monitorizarea îmbătrânirii cerebrale si patologice), realizat pe 3770 de francezi, timp de 24 de ani, desemna siliciul ca antidot pentru aluminiul din apa potabila…autoritățile nu întreprind nimic in acest sens. Nici la ei, nici la noi.
  • Deodorante, antitranspirante, suspectate a fi implicate în cancerul de sân.
    Piatra de alaun (sulfat de aluminiu și potasiu) nu pare cea mai ideala alternativa, caci aceste săruri de aluminiu devin hidrosolubile la un pH de 4-5, iar transpirația are tocmai 3.8 – 5 pH.
  • Medicamente anti-reflux, bandaje gastrice, agenți de îngroșare;
  • Adjuvanți vaccinali (deși exista deja un adjuvant excelent: fosfatul de calciu
  • Țigările conțin foarte mult aluminiu, pentru accelerarea combustiei, aprox. 1 mg/g tigara;
  • Ustensilele de gătit din aluminiu, gătit în folie, tăvi, cutii de suc, elimina particule de aluminiu, absorbite apoi de organism;
  • Conserve, cutii de suc/bere.
  • Alimente: aluminiul este utilizat ca agent de textură și colorant. Se găsește în multe prăjituri, brânzeturi, grăsimi răspândite, unele vinuri și băuturi și chiar în laptele praf de sugari. Aditivi alimentari pe bază de aluminiu: E173, 520, 521, 523, 541, 554, 555, 556, 559 și E55.

    La aceasta avalanșă a aluminiului în alimentație, era de așteptat ca pana și în laptele matern sa-l găsim. Mama transmite astăzi copilului 10 mg din acest aluminiu industrial in primele 6 luni de viata, cu riscul de a trece bariera placentară și a ajunge la făt.
    In schimb, un copil de 6 luni hrănit cu lapte formula, primește aceste 10 mg in doar 30 de zile.
    Din acest motiv, o asociație de protecție a consumatorilor din Franța a publicat lista formulelor de lapte fără aluminiu:
    Prima vârstă:
    – Bledilait (Bledilait 1, Bledilait 1 relais, Bledilait premium A)
    – Gallia (Gallia Calisma 1, Gallia Gest Premium 1)
    – Hipp Bio 1
    – Nestlé Nidal (Nidal Normal, Nidal Excel HA 1)
    Vârsta a doua:
    – Milumel 2 / Bledilait 2 /  Gallia 2 / Hipp Bio 2 /  Nestlé Nidal 2

    Trebuie sa menționam ca atunci când aluminiul este ingerat sub forma sa naturala de silicat, tiroxid (argila), etc., 95% din acesta este eliminat în scaun fără a trece bariera intestinală. Pentru fracțiunea care reușește să treacă peste această barieră, 83% vor fi eliminate în urină, fără sa fie absorbite la nivel intracelular. Cumulat din toate sursele se estimează ca aprox. 0.3% din cantitatea ingerata, ajunge in intracelular. Daca s-ar adăuga însă zilnic in aceste formule de lapte praf si 10-20 mg de siliciu organic, s-ar preveni din fasă potențialele alergii si inflamații. Si chiar si la cei alăptați la sân, mamele ar putea fi prevăzătoare folosind siliciul in alimentația lor in timpul alăptării.

Toxicitatea aluminiului  pentru ființele vii

De ce este atat de toxic aluminiul purificat si hidrosolubil pentru organismul uman?  La modul general, sunt 3 motive:
– Nu are nici o funcție biologica, ceea ce înseamnă evident ca prezenta sa in organism este văzută ca o intruziune indezirabila, ceea ce menține organismul într-o stare de inflamație permanenta, atât la nivel intestinal cat si cerebral.
– Supra-activeaza IgE, specific alergene.
– Se substituie altor minerale in extrem de delicatele cuplajele ionic-enzimatice. Aluminiu sabotează îndeosebi fierul  (ex. Prolina), fosforul si fluorul, dar prin ricoșeu, dereglează toate oligoelementele din organism.

Sa nu ne miram deci de numărul si gravitatea afecțiunilor in care este incriminat:

Alzheimer: Odată cu înaintarea in vârstă, aluminiul se acumulează în țesutul cerebral uman. Datorita omniprezentei aluminiului in ultimele decenii, a apărut o noua forma precoce de Alzheimer” numita Alzheimer familial (?!) unde 2-3% dintre cei afectați au intre 30 – 40 de ani.
Role played by human exposure to aluminum in neurodegenerative diseases, including Alzheimer’s disease.
Autism: In creierul copiilor cu autism au fost detectate cantități de 10 ori mai mari de aluminiu decât doza maxima admisa la un adult: „Visualising Aluminium in Human Brain Tissue in Autism and Multiple Sclerosis”.
Osteoporoza: Colagenul este un țesut vital pentru formarea osoasă. O enzimă foarte importantă contribuie la fabricarea sa: prolina hidroxilază. Aluminiul are însă proprietatea de a înlocui fierul din această enzimă, blocându-i-i funcționarea.  Aluminiu provoacă  de asemenea, modificări ale imunității cu inflamație cronică și eliberarea de citokine care activează osteoclastele, celule care distrug osul. 
O posibila explicație si pentru actuala explozie de cazuri de rahitism, demineralizări dentare si  parodontoza…
Cancerul de san: Astazi, aceasta forma de cancer este din ce in ce mai mult localizata in zona laterala, in aproprierea subsiorilor unde sunt folosite deodorantele si antitranspirantele. O singura utilizare introduce in organism zeci de mg de aluminiu clorhidrat cu o absorbția imediată, iar eliminarea  va dura 44 zile. Deoarece sânul este foarte aproape, nu este un drum lung de parcurs pentru afecta celulele mamare, evoluand la cobaii de laborator in forme cancerigene.

Lista afecțiunilor provocate de prezenta aluminiului in organism poate continua:
– Scleroza amiotrofică laterală,  parkinson, encefalopatia, epilepsie, fibroza pulmonară (Aluminoza),  astm, dermatita, eczema, tulburări oculare, inflamație a pleoapelor (blefarită), conjunct ivită, fotofobie, insuficiența hepatorenală cronică, intoleranța la glucoză, inflamația ganglionilor limfatici, amigdalite, etc.

Jurnaliștii de la Paris Match se întreabă retoric daca aluminiul va fi recunoscut in curând  la fel de toxic ca si azbestul:
https://www.vaccinssansaluminium.org/paris-match-cancer-du-sein-autisme-laluminium-sera-t-il-un-jour-mis-en-cause-comme-lamiante/”.
Comparația asta da de gândit, caci companiile de asigurări – care au responsabilitate retroactiva – au exclus azbestul de pe lista polițelor de asigurare in 1918…., dar autoritățile europene l-au interzis la vânzare abia in 2005. De unde acest decalaj? Datorita faptului ca asigurările trebuie sa plătească daune in caz de afecțiune! Pai dacă așa sta treaba sa cerem si celor care pun aluminiu peste tot sa-si sume responsabilitatea judiciara si financiara pentru eventualele daune. Nu semnează, nu-l acceptam.
Chiar daca peste 10 ani si aluminiul va face 1 secol de când este utilizat injectabil de maniera empirica, nu cred ca recunoașterea tardiva a toxicității unui produs mai folosește cu ceva generațiilor deja afectate. Si nu cred ca va fi tras cineva răspundere. Asta ar trebui sa dea de gândit celor care mai vorbesc despre acte medicale obligatorii cat si celor care le accepta.

Exista o soluție: SILICIUL ORGANIC 
(Întotdeauna exista…dacă exista si bunăvoință)

Desigur ca cea mai buna opțiune este absenta din mediul ambiant a factorilor toxici, dar intre timp nu putem sta cu mâinile in sân, ci trebuie sa găsim soluții de protecție. In cazul aluminiului, antidotul este acidul silicic
Si (OH)4.
Siliciul nu exista nici el sub forma pura in natura, ci mereu in cuplaje moleculare cu alte minerale.
In tabloul elementelor chimice, Siliciul este pe locul 14 si e firesc sa aibă afinitate fata de „fratele” sau Aluminiu, aflat cu un loc mai jos, pe poziția 13.
Primele studii in acest sens au început in anii 1988 la Keele University de catre Dr. JD Birchall.
In abstractul articolului The role of silicic acid in the renal excretion of aluminium, găsim deja primele semnale pozitive la aceasta problema:
„Afinitatea chimică a acidului silicic Si (OH)4 pentru Aluminiu(AI) s-a dovedit a fi capabil in a reduce biodisponibilitatea Aluminiului(AI) la nivel gastrointestinal(GI). Au fost efectuate investigații pentru a stabili dacă interacțiunile similare pot îmbunătăți, de asemenea, excreția renală a Aluminiului(Al) prin evaluarea producției urinare a ambelor elemente. Persoanele sănătoase cărora le-a fost administrat acidul monosilicic, așa cum se găsește în mod natural în bere (n.a: cu condiția sa fie fermentata natural), au excretat majoritatea conținutului de acid silicic (în medie 56%) în decurs de 8 ore, concomitent cu o creștere semnificativă a excreției AI (P <0,05). Eliminarea Aluminiului(AI) a atins un maxim și apoi a scăzut (3 luni), în concordanță cu epuizarea stocurilor de aluminiu din corp. Acest lucru a fost confirmat folosind izotopul 26AI. Concentrația scăzută a serului, dar ridicată la nivelul urinei din Si, sugerează că dacă AI și Si interacționează pentru a forma o specie moleculara excretă, fac acest lucru în lumenul renal, astfel încât Si limitează reabsorbiția AI.”

Ștafeta acestor studii a fost dusa mai departe de către un student al Dr. Birchall, Profesorul Christopher Exley, Acesta este supranumit „Mr. Aluminium” de către toți colegii săi caci are publicate doar pe acest subiect 98 de articole in „Peer reviewed journals”, precum si alte 16 articole in diferite reviste de specialitate. Exista cineva care reunește la fiecare doi ani toți specialiștii in toxicitatea aluminiului la nivel internațional. Este autorul cărții „Aluminium and Alzheimer’s Disease (2001) si co-autor a 12 alte cărţi de specialitate. 
Prof. Exley a mers mai departe si a avut curajul sa afirma ca exista o corelatie directa intre cantitatea de aluminiu din creier si Alzheimer, Scleroza Multipla sau Autism. Metodele sale extrem de sofisticate de microscopie fluorescentă furnizează imagini extrem de clare ale aluminiului în țesutul cerebral, in cantități impresionante la pacienții cu afecțiuni neuronale.
In studiul sau publicat in 2018 „Aluminium in brain tissue in autism” profesorului Exley declara: „Când ne-am uitat la creierul persoanelor cu un diagnostic de Autism sau Alzheimer, am găsit ceva complet diferit, ceva pe care nu l-am mai văzut până acum, în nici un alt studiu pe creiere umane: am constatat că majoritatea aluminiului era de fapt în interiorul celulelor”.

De fiecare data când tine conferințe pe aceasta tema, Prof. Exley recomanda utilizarea siliciului ca antidot, caci odată cu excreția aluminiului, siliciul organic permite si o „etanșare” a mucoasei intestinale, inflamata datorita caracterul amfoter (neutralizarea sarcinilor electrice) al hidroxidului de aluminiu asupra coloizilor  (Effect of silicon on gastrointestinal absorption of aluminium. Lancet. 1993]In studiul publicat in 2006, Elevated urinary excretion of aluminium and iron in multiple sclerosis. Multiple Sclerosis profesorul Exley demonstra deja ca nivelurile de excreție a aluminiului pe cale urinara la persoanele cu Scleroza Multipla sunt enorme, similare celor observate în intoxicațiile cu aluminiu, desi pana atunci aluminiul nu era un factor menționat in patologia Sclerozei Multiple. In abstractul studiului se afirma: „dacă aluminiul este implicat în SM, atunci un consum crescut de alimente care sa conțină siliciu, antagonistului său natural, ar putea fi o opțiune terapeutică.” 
Dar profesorul Exley nu este singurul care sa susțină eficienta siliciului in bolile neuro-degenerative. Astăzi exista zeci de studii care o demonstrează cu certitudine, precum:
– Aluminum and Silica in Drinking Water and the Risk of Alzheimer’s Disease”  publicat in American Journal of Epidemiology., 2009
Potrivit acestui studiu, un grup de participanți au  baut un litru de apă cu siliciu pe zi pentru o perioadă de cateva luni. Rezultatele au arătat că siliciul a reușit să elimine aluminiul indezirabil din corpul lor și să-și îmbunătățească sănătatea generală. Inversarea declinului cognitiv a fost extraordinar, deoarece aproape toată acumularea excesivă de aluminiu a fost eliminată din corpul lor într-o perioadă scurtă de timp.
– Studiul Prof. Fasman, unde se arata că siliciul ingerat, odată ajuns in concentrație plasmatica egală cu cea a aluminiului, il extrage din proteinele Tău și plăcile beta-amiloide: „când concentrația de siliciu este dublată, proteinele Tău și beta amiloid se întorc la starea lor inițială.”
O informatie care trebuie sa ajunga la toate peroanele cu Alzheimer!
Solubilization of beta-amyloid-(1-42)-peptide: reversing the beta-sheet conformation induced by aluminum with silicates.

Utilizare siliciu organic: indicații si dozaj

Aportul zilnic de siliciu in Europa se estimează a fi intre 30-50 mg/zi, asta in situația unui regim ideal…
In Asia (China si India) alimentația curenta conține intre 140-200mg/zi. Lăsăm la aprecierea dvs care din recomandări este mai viabila, ținând cont de rolul siliciului in sănătatea oaselor.
Ce-i adevărat, ei nici măcar nu aveau cuvântul osteoporoza in dicționarul medical pana acum 50 de ani, când au năvălit peste ei junk-food.
Revenind la problematica eliminării aluminiului Prof. Exley recomanda ingerarea rapida, într-o oră, a 1L – 1.5L de apa minerala cu  (Fiji – 95 mg/L = 100-150mg/zi) ca fiind metoda cea mai eficientă pentru detoxificarea aluminiului din organism.

In Romania avem Apa de Valcele, cu 57 mg/L, cu diferența ca este singura apa minerala care nu este decantata sau filtrata, ceea ce ii da pe termen mediu o biodisponibilitate mai mare decât Fiji & Co.  
Cu siguranță va deveni rara pe viitor….

O doza adecvata la situația reala ar fi de 100 mg/zi adulți si 50 mg/zi copii. Daca mai exista si intoxicație cu aluminiu, puținul siliciu existent se va lega de aluminiu in efortul de a-l elimina si atunci organismul va extrage siliciul de pe unde poate: aorta, piele, articulații, creier, rinichii… a căror structură si funcții vor fi degradate treptat.

Utilizarea la copii:
Daca pentru adulți este posibil sa consume 1L de apa minerală, pentru copiii de 0-2 ani este foarte dificil, de unde interesul utilizării unor produse precum Siliciu Organo Sport , forma lichida cu cea mai mare doza de siliciu (720 mg/L) ceea ce ar presupune pentru copii aprox 30 ml/zi (21mg Si)
In cazurile unde se exista o afecțiune neuronala, afecțiune in care sa fie suspectat aluminiul, sau urmează expunerea la adjuvanți vaccinali cu aluminiu (vezi video de mai sus) ar fi recomandat utilizarea câteva zile înainte si 3 luni după în buvabil a 30 -50 mg de siliciu pe zi (100 ml lichid) si aplicarea abundenta de siliciu G5 gel pe locul injecției (chiar si înainte daca se cunoaște locul injectării).
Menționam ca toxicitatea acidului siliciu este imposibil de atins: 4g/kg/zi !
https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2009.948

Anexa 1: Forma cea mai eficace de siliciu organic

Unele plante si bacterii absorb acidul ortosilicic din sol și îl transformă în siliciu polimerizat pentru suport mecanic și structural, foarte benefic pentru oase si colagen….dar cu putina afinitate de noi cuplaje moleculare cu aluminiu. Forma de acid silicic hidrosolubil din apele minerale este mai adecvata sa elimine aluminiul din corp prin re-cuplare moleculara.
Pe lângă aceste doua forme, mai exista o forma obținută după decenii de studii asidue a doi cercetători francezi: Norbert Duffaut si Loic Le Ribault. Aceștia au studiat câteva decenii ca sa înțeleagă cum se transformă siliciul mineral în siliciu organic. Ei au aflat că exista doar foarte puține bacterii, câteva alge și câteva plante capabile să asimileze siliciul din sol, toate celelalte organisme fiind dependente de capacitatea acestora de a metaboliza acest mineral.
Dupa moartea lui Duffaut, Dr. Loic  a dus la bun sfârșit producerea unei forme de siliciu biodisponibila si fara efecte adverse: acidul silicic oligomeric. Nu fara impedimente din partea unor interese meschine…
Aceasta forma este obținută printr-un proces tehnologic extrem de sofisticat, bazat pe culturi de bacterii și adăugarea de substanțe organice, rezultând un siliciu cuplat cu atomi de carbon si oxigen.
Rezultatul este un siliciu lipofil, (îi permite să traverseze pielea) si hidrosolubil. Acest siliciu organic H4SiO2, are o biodisponibilitate de 60% în comparație cu silicatul mineral (mai puțin de 10% biodisponibilitate).  Munca lor a fost confirmata de studii ulterioare…
In articolul Bioavailability of a novel form of silicon supplement publicat in prestigioasa revista Nature găsim un studiu relevant in acest sens.
„Abstract: Silica solubilă (…) poate împiedica acumularea și toxicitatea acestuia la animale. Cu toate acestea, studiile anterioare privind inhibarea absorbției aluminiului și toxicitatea cu siliciu solubil au produs rezultate contradictorii. Recent, am identificat un polimer solubil de silicea, silicea oligomerică, care are o afinitate mult mai mare pentru aluminiu decât silicea monomerică și care poate fi implicată în sechestrarea aluminiului…
Rezultate: Silicea oligomerică a redus disponibilitatea aluminiului cu 67% (P = 0,01) comparativ cu martor, în timp ce silicea monomerică nu a avut efect (P = 0,40). Forma oligomerică a siliciului solubil, cu o afinitate înaltă pentru aluminiu, reduce disponibilitatea aluminiului din tractul gastrointestinal uman. Rolul său potențial în ameliorarea toxicității aluminiului în alte sisteme biologice necesită atenție.”
Rezultate confirmate si de The American Journal of Clinical Nutrition, „Oligomeric but not monomeric (polimeriza) silica prevents aluminum absorption in humans”.
La ora actuala, produsul care respecta cel mai bine protocolul Dr. Ribault in producerea acestui siliciu oligomeric, cu lanț scurt si necristalizat sunt Laboratoarele Silicium Espana.  In prezentarea de pe site-ul lor acest deziderat este explicit: „Ne străduim să obținem un siliciu oligomeric, cu lanț molecular scurt și fără cristalizare, pe care corpul nostru sa-l poate asimila. Gradul de polimerizare a siliciului este invers proporțional cu absorbția sa.”
Cei de la Laboratoarele Silicium Espana au făcut de altfel un fier de lance in utilizarea siliciului ca antidot pentru aluminiu, lucru menționat expres in descrierea unora din produsele: „Neuro Health, produs destinat să contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos și funcția psihologică. Conține biotină și siliciu într-o formulă exclusivă de Silicium Espana. De asemenea, combate efectele nocive ale principalului inductor al stresului oxidativ în creier, care este aluminiu”.
Produse precum Orgono Sport sau Neuro Health, permit așadar cea mai eficace metoda de a preveni sau elimina aluminiul toxic din organismul nostru si al copiilor noștri, cu numeroase alte avantaje pentru organism
Speram ca informațiile din acest articol sa va aducă răspunsuri la unele întrebări pentru care actuala paradigma medicala nu si le-a însușit încă in practica ei curenta.  
Este vorba despre sănătatea noastră si a generațiilor viitoare

Anexa 2: Lista studiilor despre potentialul siliciului in eliminarea aluminiului din organism

 

Anexa 3: Lista studiilor despre efectele negative ale aluminiului

Intre 2015 – 2018 
2018.08 – Aluminium in Brain Tissue in Multiple Sclerosis – M. Mold, A. Chmielecka, M. R. Ramirez Rodriguez, F. Thom, C. Linhart, A. King, C. Exley2017.07 – Adjuvants aluminiques des vaccins : analyse critique des études toxicocinétiques de référence

2017.01 – Non-linear dose-response of aluminium hydroxide adjuvant particles: Selective low dose neurotoxicity – Crépeaux G & al. in Toxicology

2016.11 – Murine hypothalamic destruction with vascular cell apoptosis subsequent to combined administration of human papilloma virus vaccine and pertussis toxin – Aratani S & al. in Nature – Scientific reports

2016.10 – Brain FDG-PET metabolic abnormalities in patients with long-lasting macrophagic myofasciitis – Van Der Gucht A & al. in J Nucl Med

2016.10 – Calcium phosphate: a substitute for aluminum adjuvants? – Masson JD & al. in Expert Rev Vaccines

2016.08 – Insight into the cellular fate and toxicity of aluminium adjuvants used in clinically approved human vaccinations – Mold M & al. in Nature – Scientific reports

2016.07 – Behavioral abnormalities in female mice following administration of aluminum adjuvants and the human papillomavirus (HPV) vaccine Gardasil – Inbar R & al. in Immunol Res.

2016.06 – Sujet périphérique (aluminium et antiperspirant) – Aluminium and the human breast – Darbre PD in Morphologie.

2016.06 – Aluminum adjuvants of vaccines injected into the muscle: Normal fate, pathology and associated disease – Gherardi RK & al. in Morphologie

2015.11 – Highly delayed systemic translocation of aluminum-based adjuvant in CD1 mice following intramuscular injections – Crépeaux G & al. in J Inorg Biochem

2015.11 – Aluminum induces inflammatory and proteolytic alterations in human monocytic cell line – Ligi D & al. in J Inorg Biochem

2015.10 – Vaccines, adjuvants and autoimmunity – Guimarães LE & al. in Pharmacol Res

2015.08 – A link between human papilloma virus vaccination and primary ovarian insufficiency: current analysis – Gruber N & al. in Curr Opin Obstet Gynecol

2015.07 – Highly delayed systemic translocation of aluminum-based adjuvant in CD1 mice following intramuscular injections. –Crépeaux GEidi HDavid MOTzavara EGiros BExley CCurmi PAShaw CAGherardi RKCadusseau J – J Inorg Biochem.

2015.06 – Neuropsychological Correlates of Brain Perfusion SPECT in Patients with Macrophagic Myofasciitis – Axel Van Der Gucht, Mehdi Aoun Sebaiti, Emmanuel Itti, Jessie Aouizerate, Eva Evangelista, Julia Chalaye, Romain K. Gherardi, Nilusha Ragunathan-Thangarajah, Anne-Catherine Bachoud-Levi, François-Jérôme Authier.

2015.05 – Fluorescent nanodiamonds as a relevant tag for the assessment of alum adjuvant particle biodisposition – Eidi H & al. in BMC Med.2015.11 – Aluminum induces inflammatory and proteolytic alterations in human monocytic cell line – Ligi D & al. in J Inorg Biochem

2015.01 – Exposure to mercury and aluminum in early life: developmental vulnerability as a modifying factor in neurologic and – immunologic effects. – Dórea JG. Int J Environ Res Public Health.

2015 – Biopersistence and brain translocation of aluminum adjuvants of vaccines – Romain Kroum Gherardi, Housam Eidi, Guillemette Crépeaux, François Jerome Authier and Josette Cadusseau – Frontiers in Neurology doi: 10.3389/fneur.2015.00004.

Intre 2011 – 2014
2014 – Selective elevation of circulating CCL2/MCP1 levels in patients with longstanding post-vaccinal macrophagic myofasciitis and ASIA – Josette Cadusseau, Nilusha Ragunathan-Thangarajah, Mathieu Surenaud, Sophie Hue, François-Jérôme Authier, et Romain K. Gherardi.

2014 – Macrophagic myofasciitis and vaccination: Consequence or coincidence? – T. Santiago · O. Rebelo · L. Negrão · A. Matos – Rheumatol Int – DOI 10.1007/s00296-014-3065-4.

2014 – Etiology of autism spectrum disorders: Genes, environment, or both ? – C. A. Shaw, S. Sheth, D. Li, L. Tomljenovic – OA Autism 2014 Jun 10;2(2):11.

2014 – Why industry propaganda and political interference cannot disguise the inevitable role played by human exposure to aluminum in neurodegenerative diseases, including Alzheimer’s disease – Christopher Exley – Front. Neurol. 5:212. doi: 10.3389/fneur.2014.00212.

2014 – Aluminum-Induced Entropy in Biological Systems: Implications for Neurological Disease – Christopher A. Shaw, Stephanie Seneff, Stephen D. Kette, Lucija Tomljenovic, JohnW. Oller Jr., and RobertM. Davidson.

2014 – Are there negative CNS impacts of aluminum adjuvants used in vaccines and immunotherapy? – Christopher A Shaw, Dan Li & Lucija Tomljenovic- Immunotherapy 2014;6(10):1055-71. doi: 10.2217/imt.14.81.

2014 – Evolution of multiple sclerosis in France since the beginning of hepatitis B vaccination – Dominique Le Houezec – Immunol Res DOI 10.1007/s12026-014-8574-4.

2014 – Clinical features in patients with long-lasting macrophagic myofasciitis – Muriel Rigolet, Jessie Aouizerate, Maryline Couette, Nilusha Ragunathan-Thangarajah, Mehdi Aoun-Sebaiti, Romain Kroum Gherardi, Josette Cadusseau and François Jérôme Authier  – Frontiers in Neurology PMID: 25506338.

2014 – Aluminum and Glyphosate Can Synergistically Induce Pineal Gland Pathology: Connection to Gut Dysbiosis and Neurological Disease – Stephanie Seneff, Nancy Swanson, Chen Li – Agricultural Sciences, 2015, 6, 42-70.

2013 – Slow CCL2-dependent translocation of biopersistent particles from muscle to brain (Khan Z, Combadière C, Authier FJ, Itier V, Lux F, Exley C, Mahrouf-Yorgov M, Decrouy X, Moretto P, Tillement O, Gherardi RK, Cadusseau J.- France – BMC Med).

2013 – Autoimmune/autoinflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA syndrome) in commercial sheep (Lluís Luján, Marta Pérez, Eider Salazar, Neila Álvarez, Marina Gimeno, Pedro Pinczowski, Silvia Irusta, Jesús Santamaría, et al – Espagne – Immunologic Research).

2013 – Aluminum in the central nervous system (CNS): toxicity in humans and animals, vaccine adjuvants, and autoimmunity (Shaw CA, Tomljenovic L – Canada – Immunol Res).

2013 – Administration of aluminium to neonatal mice in vaccine-relevant amounts is associated with adverse long term neurological outcomes (Shaw CA, Li Y, Tomljenovic L – Canada – Journal of Inorganic Biochemistry).

2013 – Distinctive clinical features in arthro-myalgic patients with and without aluminum hydroxyde-induced macrophagic myofasciitis: An exploratory study(Nilusha Ragunathan-Thangarajah, Christine Le Beller, Pierre Boutouyrie, Guillaume Bassez, Romain K. Gherardi, Stéphane Laurent, François-Jérôme Authier – France – Journal of Inorganic Biochemistry).

2013 – Aluminum enhances inflammation and decreases mucosal healing in experimental colitis in mice – G Pineton de Chambrun,MBody-Malapel, I Frey-Wagner, MDjouina, F Deknuydt, K Atrott, N Esquerre3, F Altare, C Neut, MC Arrieta, T-D Kanneganti, G Rogler, J-F Colombel, A Cortot, P Desreumaux and C Vignal – MucosalImmunology – published online 16 October 2013. doi:10.1038/mi.2013.78 – PMID : 24129165.

2013 – Aluminum’s Role in CNS-immune System Interactions leading to Neurological Disorders – Shaw CA, Kette SD, Davidson RM and Seneff S – Immunome Res 9: 069. doi: 10.4172/1745-7580.1000069.

2013 – Autoimmune/inflammatory syndrome induced by adjuvants (ASIA) 2013: Unveiling the pathogenic, clinical and diagnostic aspects – Carlo Perricone, Serena Colafrancesco, Roei D. Mazor, Alessandra Soriano, Nancy Agmon-Levin, Yehuda Shoenfeld – Journal of Autoimmunity (2013), http://dx.doi.org/10.1016/j.jaut.2013.10.004.

2012 – Macrophagic myofasciitis: characterization and pathophysiology (RK Gherardi and FJ Authier – France – Lupus). Traduction française E3M.

2012 – Mechanisms of aluminum adjuvant toxicity and autoimmunity in pediatric populations (Tomljenovic L, Shaw CA – Canada – Lupus).

2012 – Hepatitis B vaccine induces apoptotic death in Hepa1–6 cells (Heyam Hamza, Jianhua Cao, Xinyun Li, Changchun Li, Mengjin Zhu, Shuhong Zhao – Chine – Apoptosis).

2012 – Empirical Data Confirm Autism Symptoms Related to Aluminum and Acetaminophen Exposure (Stephanie Seneff, Robert M. Davidson,  and Jingjing Liu – USA – Entropy).

2011 – Aluminum Vaccine Adjuvants: Are they Safe? (L. Tomljenovic et C.A. Shaw – Canada – Current Medicinal Chemistry). Traduction française E3M.

2011 – Do aluminum vaccine adjuvants contribute to the rising prevalence of autism? – L. Tomljenovic, C. Shaw – Journal of Inorganic Biochemistry.

Intre 1998 – 2010
2010 – The immunobiology of aluminium adjuvants: how do they really work? (C. Exley, P. Siesjo et H. Eriksson – Grande-Bretagne – Trends in Immunology). Traduction française E3M.

2010 – Infants’ exposure to aluminum from vaccines and breast milk during the first 6 months (J.Dórea JG, Marques RC.- Brésil – Expo Sci Environ Epidemiol).

2010 – « ASIA » – Syndrome auto-immunitaire/inflammatoire induit par les adjuvants (Y. Shoenfeld et N. Agmon-Levin – Israël – Journal of Autoimmunity). Traduction française E3M.

2009 – Long-term persistence of vaccine-derived aluminum hydroxide is associated with chronic cognitive dysfunction (M. Couette, M.F. Boisse, P. Maison, P. Brugieres, P. Cesaro, X. Chevalier, R. K. Gherardi, A-C. Bachoud-Levi et F-J. Authier – France – Journal of Inorganic Biochemistry). Traduction française E3M.

2009 – Aluminum hydroxide injections lead to motor deficits and motor neuron degeneration (C. A. Shaw et M.S. Petrik – Canada – Journal of Inorganic Biochemistry). Traduction française E3M.

2008 – A role for the body burden of aluminium in vaccine-associated macrophagic myofasciitis and chronic fatigue syndrome (C. Exley, L. Swarbrick, R. K. Gherardi et F-J. Authier – Grande-Bretagne, France – Elsevier, Medical Hypotheses). Traduction française E3M.

2001 – Macrophagic myofasciitis lesions assess long-term persistence of vaccine-derived aluminium hydroxide in muscle (R. K. Gherardi, M. Coquet, P. Chérin, L. Belec, P. Moretto, P-A. Dreyfus, J-F. Pellissier, P. Chariot et F-J. Authier – Brain). Traduction française E3M.

1998 – Macrophagic myofasciitis: an emerging entity (Gherardi RK, Coquet M, Chérin P, Authier FJ, Laforêt P, Bélec L, Figarella-Branger D, Mussini JM, Pellissier JF, Fardeau M. – Lancet).

 

 

 

Join the discussion One Comment

Leave a Reply