Moartea coloizilor organici

Coloizii, frontiera dintre organic si anorganic (ultimul lucru la care se gândesc inginerii din telecomunicații).

La modul global, cel mai ușor de înțeles efectul Electrosmogului asupra organismelor vii este la nivelul coloizilor. Cu o mica digresiune de biofizica, vom înțelege sensibilitatea Viului la mediul electromagnetic.

Prima borna după frontiera dintre materia inerta/anorganică si materia vie este coloidul, iar mediul ideal al coloizilor organici este apa. Un coloid organic este format dintr-un nucleu (aminoacizi, proteine, molecule, complexe amorfe sau cristaline, etc), înconjurat de ioni si câteva straturi de apa structurata. Caracteristica esențială a unui coloid este talia intre 1 -100nm pe una dintre dimensiuni. De aceea sunt numiți astăzi nanoparticule si vom vedea mai jos importanța acestei dimensiuni.

Coloizii nu sunt ceva abstract: toate proteinele au o structura coloidala, ADN-ul este si el un coloid.

Potentialul electrocinetic

La suprafața nucleului coloidal se găsește un strat de ioni reținuți stabil, denumit „strat determinant de potențial”. Apoi urmează un strat de ioni pozitivi si negativ mai dispersați, numit „strat difuz”, care asigura stabilitatea si identitatea fata de ceilalți coloizi. Tehnic vorbind; coloizii sunt ca niște baterii cu polaritatea variabila: mai +, mai -, si așa reușesc sa nu se certe niciodată cu vecinii.  


Potențialul electric al particulei coloidale este datorat absorbției pe suprafața sa (stratul difuz) a ionilor aflați în mediul de dispersie, iar micile variații de potențial electric ale stratului difuz permit cuplarea sau distanțarea de alte molecule coloidale. Ionii din stratul difuz emit o sarcină electrică numita potențial electrocinetic zeta, care împiedică ciocnirea coloizilor intre ei si mai ales pecipitarea lor. De unde stringenta necesitate ca alimentația sa conțină acești ioni (minerale si oligoelemente) sub forma biodisponibilă si oligosinergică. Potențialul zeta pentru o proteina este ca si gravitația pentru pământ: o dereglare a gravitației, ori ne-ar strivi unii de alții, ori am zbura 10 m in aer la un strănut.

De aici începe necazul…

Odată ce avem sarcini electrice in deplasare, avem si un câmp electromagnetic, care la rândul lui poate interfera cu orice alt câmp electromagnetic. Ori de la primul telefon mobil pana la omniprezenta WiFi-ului, ne scăldam in câmpuri electromagnetice, care de care mai bizare.

Daca am traduce limbajul coloidal in cuvinte omenești ar suna cam așa:


Mai științific arata așa:

O proteina expusa la un câmp magnetic

a – Coloidul emana biofotoni; b – Dispar biofotonii coloidului; c – Reapar câțiva biofotoni.                              

Recomandam vizionarea unui video despre biofotoni in laborator Hi tech

Acum revenim la fraza de mai sus: Caracteristica esențială a unui coloid este talia intre 1 -100nm pe una dintre dimensiuni pentru ca sa existe un raport Maxim suprafață – Minim materie. De ce este atât de important sa aibă un coloid o dimensiune (lățime, diametru, etc) între 1 si 100 nm?

Pentru ca un coloid cu talia de:  

-1 nm are toata materia la suprafață  

-10 nm are doar 10% din materie la suprafață  

-100 nm are doar 1% din materie la suprafață.

Ce înseamnă sa ai toata materia la suprafață? Înseamnă sa beneficiezi de un credit energetic infinit: Tensiunea de suprafață !

Tensiunea de suprafață apare datorita faptului ca sarcinile electrice nu sunt anulate de atomii învecinați. In interiorul coloidului, forțele de atracție intermoleculare se anulează reciproc iar sarcinile electrice de la suprafață rămân cu un potențial electric liber, caci deasupra lor nu mai exista alți atomi sa le anuleze. Știți ce înseamnă asta?

Înseamnă ca o singura molecula de apa de 1 nm dezvoltă o presiune capilară de 1440 atmosfere!


De aceea reușește apa sa urce pana in vârful acestor arbori giganți…

Ori câmpurile electromagnetice anulează tocmai sarcinile electrice ale stratului difuz; proteinele se compactează una cu alta si când ajung la aglomerări de peste 100 nm… dispare aceasta energie colosala de la suprafața proteinelor. Odata cu aceasta compactare apare acea „zbarcire” a organismului” specifica inaintarii in varsta.

Mai pe șleau spus, când stai cu telefonul prea mult la ureche, iți cade fata:

Asta nu poate decât să-i facă fericiți pe cei care au coloizi exogeni la oferta: cremele si injecțiile cu coloizii denumiți „Nanoparticule” abunda. Dar coloizii artificiali injectați vor epuiza rapid rezerva ionica din stratul difuz al coloizilor naturali aflați sub epiderma. O alta injecție va epuiza și mai profund… si în scurt timp, iar îți cade fața… Oare nu le e rușine la obraz sa ne strice obrazul?

Acum înțelegem de Dr. Martin Blank, inițiatorul primului raport Bioinitiative din 2007 si al recentului SOS din 2015 către Organizația Națiunilor Unite (ONU) şi Organizația Mondiale a Sănătății (OMS) …este expert în Știința Coloidelor la University of Cambridge.

Si mai înțelegem și de ce a testat personal dispozitivele de protecție electromagnetica CMO la Columbia University …

In organismele vii totul depinde de coloizi și nu exista alt element organic mai sensibil la poluarea electromagnetica decât coloizii.

Medicina actuală reușește performanța să ignore lucruri care se predau în medicina acum 100 de ani:

Si noi reușim performanta sa fim de 10 de ori mai bolnavi ca acum 100 de ani…

 

Leave a Reply