În privința radiațiilor ionizante, există directiva 96/29/Euratom, care stabilește standardele de bază referitoare la protecția populației împotriva pericolelor radiațiilor ionizante.
În majoritatea cazurilor este vorba despre Radon, un gaz natural radioactiv, care se găsește în scoarța terestră. Radonul face parte dintr-un lanț lung de descompunere radioactivă care începe cu uraniul, prezent în roci și în sol de când s-a format Pământul. Radonul nu poate fi perceput de oameni, întrucât este incolor și inodor, dar poate fi măsurat datorită radioactivității sale.
În unele locuințe se înregistrează concentrații mari de radon, în special în zonele cu o cantitate mai mare de uraniu natural în sol și în roci. De asemenea, radonul poate fi prezent în materialele de construcții și în apa potabilă, dar în majoritatea cazurilor acestea determină o expunere la radiații mai mică decât radonul din sol. La nivel european, România este printre țările cu nivelele de radon cele mai scăzute.
Detector de radon: www.ukradon.org/article.php?key=measurer
Pentru a determina nivelul de radon dintr-o anumită locuință, este necesar să se măsoare concentrația de radon din aerul interior. Radonul este măsurat adeseori folosind detectoare care sunt plasate în locuință timp de câteva săptămâni, pentru a măsura în mod corespunzător concentrația medie de radon.
În această directivă 96/29/Euratom sunt menționate și stațiunile balneo-termale ca fiind locații în perimetrul cărora este necesară monitorizarea surselor naturale de radiații. În aceste locații, măsurătorile se calculează volumetric, pe metru cub (Bq/m3), iar în cazul scurgerilor radioactive se măsoară dozimetric (mSv). Mai multe info despre măsurarea radiațiilor aici: Lista unităților de măsurare a radioactivității
Monitorizarea este necesară în special pentru personalul angajat, medicii, kinetoterapeuții, maseurii, care sunt expuși zilnic la vaporii apelor termale. Pentru pacienți, expunerea este nesemnificativă cantitativ și temporal, iar normele care reglementează durata tratamentelor sunt bine definite.
Întrucât radonul 222 este sub formă gazoasă, monitorizarea sa în zonele de tratament cu ape termale nu este făcută decât în spațiile închise, îndeosebi unde se menține – din considerente terapeutice – o temperatură și umiditate crescută. În spațiile de tratament închise intervine faptul că produsele de descompunere radioactivă ale Radonului 222 sunt particule solide, precum poloniu 218 (218Po) și plumb 214 (214Pb), particule care au capacitatea să se atașeze de particule de praf din aer. Sunt prevăzute așadar aerisiri periodice, după fiecare ședință terapeutică.
În spațiile libere și în cele prevăzute cu circuite de aerisire, prezența radonului în aer scade imediat cu 80% (De la 280 Bq/L la 50 Bq/L), deci riscul de a inhala o cantitate de radon dăunătoare este infimă.
Valorile admise de către normele internaționale referitoare la expunerea la Radon 222 sunt cuprinse între 400 și 1.000 Bq/m3, în valoare medie anuală. Comparativ cu aceste norme, nivelele de poluare radioactivă existente în piscinele și spațiile deschise ale stațiunilor balneo-termale sunt de zeci de ori mai mici. Depășirea acestor nivele necesită implementarea unor contramăsuri suplimentare de ventilare/aerisire a spațiilor afectate.
Așadar, se poate beneficia de proprietățile terapeutice ancenstrale ale apelor termale fără nici un risc semnificativ din punct de vedere al poluarii radioactive, atât timp cât se respectă duratele de terapie și normele de aerisire/ventilare în spațiile închise.
Pentru persoanele cu adevărat îngrijorate de impactul radiațiilor asupra Viului, le propunem o focusare pe capitolul radiațiilor neionizante, omniprezente astăzi, dar care, prin caracterul lor pulsat, interferează mult mai nociv cu organismele vii.
De exemplu, studiul Reflex a demonstrat pe această linie celulară HL60, foarte sensibilă la diviziuni, cât de repede este afectat ADN-ul uman, în doar 24 ore, de undele pulsate neionizante.
Imaginea din stânga arată ADN-ul celulei din grupul de control (neexpus).
Imaginea din mijloc arată ADN-ul celulei supus la o doză de radiații ionizante X.
Imaginea din dreapta arată o deteriorare identică a ADN-ului, după expunerea timp de 24 de ore la radiațiile telefonului mobil conectat la o rețea 3G de 1,8 GHz. Putem vedea clar că distrugerea provocată de frecvențele unui telefon GSM în 24 ore este identică cu deteriorarea provocată de radiațiile nucleare!
Și sunt atâtea persoane care, după ce vorbesc, pun telefonul în buzunar la piept, apoi noaptea sub pernă, cumulând astfel cele 24 ore echivalente cu o doză toxică de radiație ionizantă.
Posibil că unii strigă intenționat Lupul în direcția greșită…
Mai multe despre Electrosmog:
Manifestul electrosmogului
Despre radiatii: solutii si precautii la iTHINK
PS: cu dedicație pentru răspândacii anonimi, precum Călin file de poveste de la mărginean-ul Neamțului.