Geneza Viului: Pleomorfismul (2)

Pleomorfismul este capacitatea Microzimelor din fiecare celula (animala sau vegetala) sa-si poate schimba forma si utilitatea în funcție de schimbările terenului biologic.
In prealabil, recomandam citirea articolului anterior Geneza Viului:  Microzimas -unitatea de baza a Vieții (1)

Încă din anii 1880, profesorul Antoine Bechamps a observat ca Microzimele se auto-asamblau in bacterii unicelulare, ceea ce l-a convins ca celula nu putea fi considerata “unitatea de baza a vieții”. Mai mult decât atât, microzimele erau aparent indestructibile, pentru ca le-a găsit chiar si in formațiuni calcaroase datând din perioade geologice foarte vechi, si era fascinant ca orice încercare de a le „omorî” se solda cu un eșec.
Asta l-a determinat sa reformuleze fraza lui Lavoisier “nimic nu se pierde, totul se transforma” în “nimic nu cade prada morții, totul cade prada vieții”.
Aceasta caracteristica mutanta a microzimelor face ca soluția cea mai fireasca in combaterea microorganismelor „patogene”(bacterii, fungi, viruși) sa tina de micro-nutriție, hidratare si oxigenare si nu de logica exterminatoare „Anti”, cu terminația derivata din ucid: bacteri-cid / pesti–cid / fungi-cid/ ierbi-cid, etc. 
…Odată ce respiram la fiecare m3 de aer 20.000 de viruși + 5.500 ,  pe cine vrem sa ucidem?

Dupa moartea lui Bechamp, dificila ștafeta a studierii microzimelor a fost preluata de alți biologi…
In 1917, biologul Enderlein a scris lucrarea Bakterien Cyclogenie (Ciclul de viată Bacterian) care revela multe faze de dezvoltare pleomorfica ale bacteriilor si arata ca boala si procesul vindecării sunt strict dependente de legi ciclice morfologice. Manuscrisul a fost publicat in 1925, scurt timp după ce autorul sau fusese numit cercetător la Muzeului Zoologic din Berlin.
Peste doua decenii mai târziu, Dr. Rife, un medic pasionat de microscopia in câmp întunecat, a confirmat ca dereglările grave ale terenului biologic fac ca Microzimele sa degenereze in foarte patogene:
„La microscopul în câmp întunecat, s-a observat ca virusul BX nu este altceva decât o transformare a banalei Escherischia coli. Când mediul biologic își schimba echilibrul, o bacterie precum Escherischia coli se transforma in Salmonella typhi care la rândul ei, la o creștere ulterioara a toxicității interne devine Mycobacterium tuberculosum. Când gazdei ii creste si mai mult toxicitatea, Mycobacterium devine un virus numit BX, specific tumorilor canceroase. O toxicitate si mai mare il transforma in virusul BY care a fost găsit în sarcom.”
Biologia clasica folosește doar definiții vagi ale Pleomorfismului:
„ Forma bacteriilor este diferită în funcție de specie:¨Prezenta peretelui bacterian rigid determină apariția bacteriilor diferite ca formă. Bacteriile lipsite de perete, numite Mycoplasma, (vezi Luc Montagnier) …sunt caracterizate de un pleomorfism accentuat.”
Daca citim printre rânduri, nu bacteriile si-au pierdut „peretele” ci Microzimele tocmai sunt pe cale sa creeze o specie de bacterie, pe care microscoapele clasice o observa chiar in faza intermediara, nefinalizata. Înainte de aceasta faza, nu se observa nimic caci sunt prea mici, iar după, observa celule gata construita.
Insa in studiile de specialitate, lucrurile încep sa se accelereze: in 2017 apare un articol intitula „Recurrent Reverse Evolution Maintains Polymorphism after Strong Bottlenecks in Commensal Gut Bacteria”. Titlul deja spune totul, iar unul din cei mai mari specialiști in biochimie ne confirma acest pleomorfism in conferințele sale (min 5.35) afirmând ca in viitorul apropriat biologia nu va mai putea eschiva noțiunea de pleomorfism.
Eschivat este cuvântul corect, deoarece oricine are la cunoștință de microzimas, nu poate sa accepte explicația camuflanta  din acest studiu recent, unde se vede clar cum Microzimele sunt pe cale sa constituie noi celule neuronale :

Se spune:”this burst of particles is still a mystery, They might be messenger” (această explozie de particule este încă un mister, ei ar putea fi mesageri). Da , acele mici particule sunt microzimele,  mesagerii Vieții. 
Un „mister cunoscut de 130 de ani…

Găsim astăzi semnale timide si in literatura medicala din Romania: Conceptul de pleomorfism şi terapia izopată. Recomandam cu căldură lecturarea acestui articol…

Asa cum este si firesc, diferitele tipuri de micro-organisme formate din microzime trăiesc într-o relație mutual benefica in organismul uman, dar odată cu fluctuațiile celor trei parametri ai matricei extracelulare: pH, rH2  si rezisivitate, ele se transforma in forme patogene, creând o dis-bioza (dezarmonie) – opusul sim-biozei (armonie).
La fel, când un organism animal decedează, nu este descompus de bacterii din exterior, ci propriile Microzimas se transforma in bacterii de descompunere la o temperatura de 10-15C si in lipsa oxigenului. Noi parametri, noi funcții…
Bacteriile sunt de Regenerare sau Degenerare in funcție de parametrii Terenului biologic, nu datorita unui comportament autonom deviat.
Patogenismul grupărilor microzimatice  nu se datorează deci vreunei dorințe malefice a virușilor si bacteriilor de a ne îmbolnăvi, ci caracteristicii lor de a funcționa pozitiv doar la parametri fizico-chimici prestabiliți. Pentru microzimas, un organism viu este doar vehicul temporar, pe care la un moment dat il va descompune pentru a se recompune sub alte forme de viată.
Concret, daca un copil se îmbolnăvește imediat la intrarea la grădiniță, nu înseamnă ca el este victima unei contagiuni inevitabile, ci este vorba despre fragilitatea propriului Teren Biologic, care accepta si pactizează cu alte posibile microzime patogene, provenite de la ceilalți copii sau adulți aflați in acel spațiu. Copilul accepta doar ceea ce are deja si poate găzdui…
Repetam: ”microbul este nimic, terenul este totul!”.

Fiecare microzima „deviata” ne lipsește de un aliat… care devine instantaneu inamic, deci încasăm doua lovituri dintr-un foc.
Este ca și cum o omida, în loc sa se transforma în fluture, ar deveni scorpion, sau păianjen, apoi iar fluture, totul în funcție de parametri in care evoluează.
Cu riscul sa supăr ceva biologi, dar de dragul cititorilor mai putin fani de biologie, putem spune ca cinemateca oferă doua exemple sugestive de Pleomorfism:
Filmul Matrix 
Matrix - Pleomorfism

Sau putem compara aceste Microzimas cu Nanorobotii din filmul Transformers, care se puteau transforma din orice in orice, in funcție de situație: un video nici măcar metaforic: Transformers = Microzimas !

Microzimele unui organism animal sunt specifice speciei lui si in cazul omului, ele sunt specifice chiar fiecărui individ. Sunt deja celebre cazurile când persoanele care au primit un transplant de au început sa manifeste dorințe și aptitudini pe care nu le-au avut pana atunci.
Așadar ceea ce medicina considera Tropism, ca afinitatea selectivă a unui virus pt un anumit organ, țesut sau tip de celule nu este decât dovada păstrării de către microzime a activităților pentru care au fost programate inițial, deși terenul biologic le-a modificat structura generala.
In acest video de 2 minute se poate viziona in vivo un grup de Microzimas desfășurând acest proces al
Pleomorfismului. O varianta video mai completa pe acest subiect aici: „Pleomorphism in Human Body”.

In 1927, microbiologul Philip Hadley scria in articolul „Microbic Dissociation: The Instability of Bacterial Species”: “Vor trece probabil mulți ani înainte ca o evaluare adecvata a contribuțiilor lui Enderlein sa poată fi făcută. Intre timp, putem privi cu recunoștință încercarea sa temerara de a aduce un strop de ordine in starea confuza a studiului celulelor bacteriene. Enderlein a deschis un drum pe care, mai devreme sau mai târziu, alti bacteriologi il vor urma cu siguranță.”
Aceste cuvinte au fost scrise acum 91 de ani, dar de atunci si pana acum, putini cercetători s-au încumetat sa studieze Pleomorfismul. Din fericire, nu contează numărul, ci pasiunea si onestitatea științifică.

Concluzie

Pleomorfismul este modalitatea prin care microzimele răspund la stabilitatea sau instabilitatea Terenului Biologic, constituind fie un ecosistem benefic, fie unul  patogen.
Acum, ca avem o imagine realista despre geneza virușilor si bacteriilor, sa trecem la un capitol la fel d pasionant: cu ce energie reușesc „aceste infime microzime, organisme fără reacții chimice violente sa operează transformări atât de adânci asupra materiei vii, la o temperatură ambientala? (Dr. Antoine Bechamp). Reamintim ca Microzimele nu au o sintetiza propriu zisă a ATP-ului, așadar energia vine din alta parte…
Răspunsul necesita trecerea la următorul articol….
Coloidul – Generator energetic.
(in curs de redactare)

Leave a Reply