4. Infecția virală

By 02.05.2020 mai 6th, 2020 Opinii

Adaptarea la mediul propriu pentru a evolua


Putem împiedica un copil să facă o năzbâtie? Iată o întrebare bună la care fiecare părinte poate răspunde cu ușurință. Desigur că nu, deoarece copilul când face o greșeală nu face altceva decât să experimenteze pentru a descoperi lumea care îl înconjoară și astfel să învețe lucruri. Pe scurt, copilul este pur și simplu viu și dacă ceea ce face ni se pare o prostie, această părere este mai mult legată de educația noastră și modul nostru de a vedea lucrurile decât de o predispoziție înnăscută a copiilor de a face prostii.

Ceea ce vom învăța aici este că virusurile acționează ca niște copii, iar dacă fac lucruri care pot părea groaznice, nu este prin răutatea intrinsecă, ci pentru că aceștia experimentează pentru a face să evolueze speciile. Desigur, este posibil să nu ne prea placă faptul că obiectul experimentului în cauză este corpul nostru. Dar oare noi le cerem animalelor de laborator permisiunea atunci când testăm moleculele noastre chimice sintetice asupra ființei lor fizice? Desigur că nu, pentru că și oamenii de știință sunt și ei niște copii și, ca toți copiii, ei experimentează pentru a vedea ce se va întâmpla. Diferența dintre un virus și un copil este că virusul are o dimensiune de aproximativ de 100 de miliardimi de metru, în timp ce copilul are o dimensiune de aproximativ de 1 metru.

Prin urmare, fiecare acționează la propria scara de dimensiuni, copiii în casă sau în grădină (uneori chiar oraș) și virusurile acționează în celule (uneori chiar și în organe). Dar cei doi nu au decât o singură idee în minte, și anume, să profite din plin de resursele vieții pentru a evolua și pentru a se adapta întotdeauna din ce în ce mai bine la mediul înconjurător.

Motivele oamenilor de știință atunci când experimentează sunt foarte diferite, deoarece scopul nu este să evolueze pentru a se adapta, ci să evolueze o companie, o țară sau chiar o societate prin adaptarea mediului. Acestea fiind spuse, chiar dacă obiectivele sunt diferite, comportamentul este același: de a face orice atât timp cât aceasta funcționează și este distractivi. Știu că, spunând asta, înot complet împotriva curentului față de ceea ce mass-media încearcă să te facă să crezi, și anume că un om de știință este o ființă rațională, rece și calculată, care lucrează pentru bunăstarea omenirii.

Circul vieții celulare


Acest lucru s-ar fi putut întâmpla în trecutul îndepărtat, dar cu siguranță nu în zilele noastre, în care un om de știință se distrează cu atât mai mult cu cât sumele de bani ce-i sunt alocate sunt mai importante. Vorbesc despre asta în deplină cunoaștere a faptelor, de vreme ce fac parte din secta oamenilor de știință și înot în acest mediu foarte special de mai bine de 40 de ani. Dar să te distrezi în timp ce un număr mare de colegi nu se distrează devine, pe termen lung, destul de penibil.

Nu trebuie decât să privești lunga procesiune de experți care se succed la radio, la televiziune și pe internet pentru a vedea că cei mai mulți dintre aceștia au uitat de multă vreme jubilarea pe care ți-o dă faptul de a fi un virus, un copil sau un om de știință. Pentru că aceia care vă vorbesc, susținuți de cifre și statistici, au mintea setată pe muncă și este dificil să zărim pe fața lor un zâmbet sincer și cinstit. Dacă figurile lor se încrețesc, este mai mult pentru a afișa un rânjet de teamă sau de indignare decât un zâmbet matern și răutăcios destinat pentru a calma o populație îngrijorată și neliniștită.

Deoarece cariera mea universitară în contact cu apa mi-a oferit șansa de a scăpa de dictatura hainei albe (nu o port niciodată, cu excepția laboratorului, desigur, unde poți nu ști niciodată ce se va întâmpla ), voi continua să mă distrez povestindu-vă despre modul în care un virus funcționează pentru a pătrunde într-o celulă atunci când a scăpat de patrulele sistemului imunitar.

Revenim pe îndrăgita noastră pistă de circ (un loc destinat distracției și plăcerii care te face să uiți de griji) cu bordura sa care simbolizează membrana celulară, scaunele sale care simbolizează glicanii pe care spectatorii (apă, virusuri, bacterii) vin și se așează să privească acrobații (proteinele ​​G), jonglerii (mitocondriile), magicienii (ribozomii), clovnii (veziculele), dresorii (kinezinele), recuziterii (microtubulii), măturătorii (lizozomii), regizorii (aparatul Golgi), copiii de minge (ARN-urile de transfer) care se agită pe pistă sau în culise, astfel încât spectacolul să fie frumos, armonios și distractiv. Toată lumea știe ce să facă sub conducerea unui anume domn Loyal (ADN-ul) care are ochii pe tot și stabilește ritmul fiecărui artist. Așezat confortabil, dincolo de marginea scenei, există virusul nostru, SARS-CoV-2, instalat confortabil pe glicanii extracelulari și care observă ce se întâmplă pe pistă.

Pentru că un virus este, mai presus de orice, un alt posibil „Domn Loyal”, condamnat să rătăcească fără o piesă dedicată, dar care are o singură obsesie: să profite de jocul artiștilor pentru a se reproduce la nesfârșit, chiar dacă aceasta înseamnă să distrugă pista și cortul pe care a pus ochii. Pentru că, așa cum ați înțeles, nu vă puteți imagina o pistă de circ cu doi „Domni Loyal” la conducere și atât timp cât virusul rămâne pe scaunele pliante, artiștii îl ignoră și acționează ca și cum acesta nu ar fi acolo. Dar iată că fiecare virus are această capacitate de a vedea dacă „Dl. Loyal” care lucrează pe pistă este fie obosit (persoană în vârstă), fie deranjat de tonuri de apel parazite (WiFi, telefoane mobile), fie este sub presiunea unei întregi hoarde de oameni foarte agitați care vor să perturbe spectacolul (toxinele) pentru a intra, fie pur și simplu a înnebunit (mutație genetică). Atunci când observă că ceva nu este corect, virusul decide să-și părăsească locul pentru a-și aduce propria contribuție.

În cazul coronavirusurilor, protuberanțele (crampoanele) ce au forma unor crose de golf care acoperă suprafața virusului – sunt cele care îi vor permite să intre pe pistă, prin efracție. Pentru că acest „Domn Loyal” este, mai presus de toate, un maestru experimentat în arta de a alege încuietori, chiar dintre cele mai sofisticate. În acest moment trebuie să înfrumusețăm analogia cu pista de circ pentru a înțelege ce se va întâmpla. Într-adevăr, pe o pistă de circ normală, nu există decât un singur punct de intrare pentru artiști și personal, adică există o intrare pe margine care permite trecerea din culise către pistă. Pentru o celulă, nu există o intrare principală, ci mai multe intrări, toate blocate de un filtru de acces cu un control strict de identitate pentru a intra pe pistă. Aceste puncte de control sunt numite receptoare și numai celor cu pașaportul corect li se permite trecerea frontierei. Coronavirusurile nu au pașaportul potrivit, dar, din fericire, pentru acestea, au crampoane (celebrele proteine ​​S) care le permit să dea bine, ca cel puțin să se angajeze în discuții (chimice, desigur) cu anumiți ofițeri vamali care au fost instruiți să recunoască aceste fețe familiare. Odată ce contactul este stabilit și comunicarea stabilită, nu e nimic pierdut, deoarece în timp ce o parte din crampon discută cu ofițerul vamal, o altă parte beneficiază de această situație pentru a se împărți în două astfel încât să treacă în frontieră. Căci granița unei celule nu este un solid rigid precum granița pistei de circ, ci un gel fluid pe bază de ulei. Și coronavirusul, care aparține clasei de așa-numite virusuri „învelite” și care au și ele, de asemenea, aceeași graniță fluidă care înconjoară o capsidă proteică, care este costumul binecunoscut al „Domnului Loyal” care dorește să intre prin efracție. Ce se întâmplă când amesteci ulei de măsline și floarea soarelui? Ei bine, chiar dacă cele două uleiuri nu au aceeași natură chimică, ele formează totuși un amestec omogen. Și acest lucru se va întâmpla atunci când „racheta” provenită din clivajul cramponului este introdusă în stratul uleios al marginii pistei.

Această rachetă reușește fi într-adevăr să fie introdusă, deoarece are un așa-numit domeniu „lipofil” format dintr-o succesiune de aminoacizi care poate fi la alegere: alanină (Ala, A), valină (Val, V), leucină ( Leu, L), izoleucină (Ile, I), prolină (Pro, P), fenilalanină (Phe, F), triptofan (Trp, W) și metionină (Met, M). Căci acești aminoacizi adoră tot ceea ce este gras și, de fapt, datorită acestor aminoacizi, bordura poate avea atât de multe posturi de graniță care controlează trecerea între mediul intra și celular. Într-adevăr, aceste posturi de graniță sunt ca fragmentul de proteină virală S al proteinelor încorporate în gelul gras care constituie bordura. Inserarea rachetei în bordură determină, desigur, un anumit val în această mare de ulei, valuri care permit învelișului coronavirusului, care este și uleios, să se contopească cu granița, eliberând astfel varianta virală de „Domn Loyal” cu frumosul său costum strălucitor (endocitoză). Infecția tocmai a reușit și acum avem doi Domni Loyal în aceeași piesă…

Vă voi spune într-o postare următoare ce se poate întâmpla. În concluzie, aș dori să clarific faptul că ceea ce declanșează intrarea viralului Domn Loyal pe pistă, nu este lipirea proteinei S pe postul de frontieră ACE2, ci capacitatea acestei proteine ​​S de a se împărți în două și de a-și arunca racheta peste bordură. Dacă dintr-un motiv x sau y această clivaj nu poate avea loc, va exista o sarcină virală detectabilă prin teste adecvate, dar virusul va rămâne perfect inofensiv. Ați recunoscut desigur celebrul „purtător sănătos” care nu are simptome, dar care, prin simpla sa prezență, poate infecta mai multe persoane din jurul său. Desigur, acest lucru se aplică tuturor coronavirusurilor și, în general, tuturor virusurilor învelite care au o proteină de suprafață ce trebuie desfăcută pentru a arunca o rachetă. Există și alte virusuri, care nu sunt învelite, în care acest mecanism de infecție virală nu se aplică și, prin urmare, sunt mult mai periculoase, deoarece aici viralul Domnul Loyal penetrează postul de frontieră și pătrunde ca un buldozer. Pe de altă parte, aceste virusuri care nu sunt învelite sunt mult mai ușor de detectat pentru sistemul imunitar decât virusurile camuflate cu înveliș. În următoarea postare, grație acestui mecanism, vă voi explica motivul gesturilor „de apărare” recomandate de autorități și de ce utilizarea unei măști nu este neapărat un lucru bun. De asemenea, vom profita de ocazie pentru a discuta despre motivul pentru care există gelurile hidro-alcoolice.

Autor: Prof. dr. Marc HENRY
Sursa: Infection virale