Aberația autorităților
În ultima postare, am făcut un tur al procesului de infecție cu un virus sau bacterii. Am aflat astfel că este inevitabil din punct de vedere statistic să fii infectat cu un virus sau o bacterie având în medie două celule infectate la fiecare 1000 de celule sănătoase. Știind că un adult este format din 40.000 de miliarde de celule, am aflat că sistemul imunitar nu încetează să muncească pentru a menține corpul în stare bună de sănătate și că orice infecție este legată mai ales de o scădere a eficienței sistemului nostru imun și nu de faptul de a fi infectat cu un virus. Prin urmare, o primă idee inteligentă ar fi fost să fie izolați cu prioritate cei care sunt expuși riscului, printr-un examen medical complet standard, iar cei cu o bună apărare imună să fie lăsați să circule. Prin urmare, daunele economice și psihologice ar fi fost reduse de la bun început. Dar „experții” noștri au preferat să joace cartea ignoranței și a panicii colective, acționând ca și când am fi încă în Evul Mediu când nu știam nimic despre virusuri sau bacterii.
Pentru cei care păstrează un mic jurnal al evenimentelor, nu uitați să observați datele când autoritățile, în loc să se gândească calm, iau, pe zi ce trece, măsuri din ce în ce mai restrictive. De exemplu, într-o paranoia fără precedent, autoritățile din Bas-Rhin tocmai au interzis, astăzi 10 aprilie 2020, circulația în grupuri de 2 persoane pe stradă… Acesta este genul de lucruri care trebuie notate imperativ în caiet pentru a-ți aminti, în celebra „zi de după” când se vor regla conturile pentru că atunci vom putea discerne calm între deciziile legate de prostie și ignoranță și deciziile pe deplin justificate. Politicienii noștri vor trebui într-adevăr să răspundă pentru deciziile pe care le-au luat atunci, în special de cele mai odioase la nivel uman, cu o escaladare din zi în zi a mizeriei.
Locul virusurilor în lanțul vieții
Acest punct fiind atins, să încercăm acum să înțelegem locul ocupat de virusuri în lanțul vieții, deoarece pentru bacterii, nimeni nu ar avea ideea de a contesta clasificarea bacteriilor în categoria ființelor vii. Dar despre virusuri? Întrebarea a împărțit în două oamenii de știință încă de la descoperirea lor. O primă poziție este de a considera că virusurile nu sunt ființe vii în sine, pentru că, pentru a se reproduce, ele trebuie să infecteze o celulă gazdă, bacterii sau altele, nu contează. Lăsate pe cont propriu în natură, sunt prin urmare condamnate să aștepte cu răbdare să apară o celulă „vie”. În aceste condiții, virusurile nu ar fi decât paraziți genetici transmisibili lateral (adică între organisme, dintre care unul nu este strămoșul celuilalt). Acest argument e valabil, sau este fals? În ceea ce mă privește, este complet fals și pentru a ne convinge de aceasta, este suficient să amintim dogma biologiei moderne instituită în 1859 de biologul german Rudolf Virchow „Omnis cellula e cellula”. Pentru cei care nu cunosc limba latină, aceasta înseamnă că „orice celulă nu poate proveni decât dintr-o altă celulă”. Partea cea mai rea este că nu glumesc, pentru că orice persoana, oricât de puțin rațională, nu poate admite o astfel de dogmă, pe care se bazează totuși toată medicina modernă. Pentru că dacă această dogmă se poate aplica strict la ceea ce am observat în 1859, ce spuneți despre celula primitivă? În mod evident găsim aici într-o altă formă paradoxul oului și al găinii prezentat deja de filosoful grec Aristotel din Stagira (384-322 î.e.n.). Putem vedea clar că această dogmă nu este satisfăcătoare la simplul nivel logic și că îi lipsește o legătură esențială.
Dacă însă ați remarcat data (1859) când această dogmă este enunțată pentru prima dată, și vă informez că existența virusurilor nu va fi fost suspectată decât în anul 1881 de către curajosul nostru Louis Pasteur, putem întrevedea în virusuri ieșirea din paradox. Pentru că, pe de o parte, virusurile nu sunt în mod clar celule. Știm acest lucru încă din 1884, anul în care Charles Chamberland, asistentul lui Louis Pasteur, încercând să îmbunătățească calitatea bacteriologică a apei distribuite la Paris, a inventat filtrul de porțelan (denumit și filtrul „Chamberland”) și a remarcat că acest filtru reține toate bacteriile vizibile sub microscopul ușor. Datorită acestui filtru, înțelegem rapid că un filtrat din seva unei plante de tutun bolnave, golită de bacterii sub microscop, poate transmite totuși boala unei alte plante sănătoase după inoculare. Inoculând plantele de tutun din aproape în aproape, microbiologul olandez Martinus Willem Beijerinck demonstrează că agentul cauzal al bolii de tutun nu este o bacterie sau o toxină, ci un nou tip de agent infecțios „contagium virum fluidum” ce se înmulțește în celulele gazdei sale. De aici ideea că, probabil, virusurile sunt cele care ar fi „inventat” bacteriile, deoarece știm că bacteriile „au inventat” celula vegetală cu cloroplastele sale sau celula animală cu mitocondriile sale. În aceste condiții, de ce să nu se fi transformat dogma în „Omnis viri e cellula„? Văd două motive pentru asta. Prima este că îndepărtează paradoxul, de unde a venit primul virus? Al doilea este că spre deosebire de bacterii, virusul nu este „autonom” pentru reproducerea sa. Dar chiar este acest lucru așa de grav? Pentru că, dacă virusul este într-adevăr o ființă vie care a precedat bacteriile, atunci capacitatea sa de a se reproduce nu poate fi legată de celule, ci mai degrabă de mediul său extern, adică de pământul primitiv în sine. În aceste condiții, întrebarea devine: de unde vine pământul? Răspunsul aici este simplu, deoarece știm că provine din acreția unei nebuloase planetare care orbitează în jurul unei stele: Soarele nostru. De aici o nouă întrebare: de unde vine Soarele? Răspunsul modern la această întrebare este că soarele și toate stelele provin dintr-un big bang.
Următoarea întrebare, de a ști de unde provine big bang-ul, nu are un răspuns științific până în prezent, ceea ce permite religiilor să se considere superioare științei, deoarece fiecare religie a fost creată pentru a răspunde într-un mod foarte precis și satisfăcător la această întrebare obsedantă, care nu poate fi ignorată de nici o ființă dotată cu facultatea de „conștiință”.
Așadar, vom lua ca punct de plecare faptul că suntem ultimele producții ale big bang-ului și că fiecare va putea pune ceea ce își dorește în spatele acestui big bang. Aceasta ne permite să stabilim un lanț cauzal clar: big-bang -> stele -> elemente chimice -> planeta Pământ -> apă lichidă -> lumea ARN -> virus -> Lumea ADN -> bacterii anaerobe -> bacterii aerobe -> celule eucariote -> organisme multicelulare -> animale -> ființă umană. În acest lanț, fiecare legătură are nevoie de precedentele pentru a exista și, în special virusurile ocupă un loc logic, mai ales dacă adăugăm acest cunoscut slogan „apa este viață”. Dacă apa de fapt dă viață și dacă bacteriile sunt vii, rezultă logic nu numai că virusurile sunt „vii”, dar și faptul că acestea sunt strămoșii noștri, vestigiile unei lumi foarte primitive, care reușesc să supraviețuiască în noi, dincolo de cei 4.5 miliarde de ani de la apariția Pământului. Din această perspectivă, virusurile sunt într-adevăr aliați și nu dușmani iar dacă din când în când ne omoară , nu este din răutate, ci pentru că am devenit, prin comportamentul nostru, total neadaptați la un mediu pe care l-am creat cu mâna noastră.
Originea situației actuale: poluarea noastră
Deci, să fie clar că primii responsabili pentru situația actuală nu sunt în niciun fel virusurile, ci ființele umane în sine, prin poluarea pe care o generăm în aer, în apă, în pământ și chiar în vidul cuantic care este astăzi străbătut în toate direcțiile de undele electromagnetice ale tuturor frecvențelor. Toată această poluare generează la cei mai fragili indivizi, o scădere a sistemului imunitar iar virusurile noastre curajoase, în loc să rămână simpli spectatori în spatele bordurii pistei de circ, vin să dea o tură de pistă. Și întrucât acestea sunt cele mai primitive ființe care ies în această lume, nu vă spun în ce stare va găsi pista după numărul lor, care ne poate face uneori să râdem forțat și, desigur, să ducă uneori la moarte.
Pentru cei care rămân sceptici cu privire la plasarea virusurilor în lungul lanț al vieții, aș face 3 comentarii:
- Primul este că, dacă luăm o amibă și îndepărtăm cu atenție citoplasma și multiplele organele sale pentru a păstra doar nucleul celular, vom vedea că, în ciuda acestui fapt, amiba reușește să reconstituie tot ceea ce a fost eliminat și, mai ales, nu și-a pierdut capacitatea de a se reproduce prin diviziunea celulară. Prin urmare, este clar că o celulă poate fi redusă la unicul său nucleu și va rămâne în viață atâta timp cât mediul nucleului este adecvat. Ori, un virus este tocmai asta, un material genetic (nucleu) lipsit de toate echipamentele celulare care sunt la urma urmei doar niște gadgeturi, „opțiuni”.
- Al doilea motiv este că, fără virusuri, nu ar exista niciun mamifer pe această planetă. Deoarece, virusurile care au fost acolo de miliarde de ani au lăsat o amprentă de neșters sub forma unor gene care codifică „sincitine”, proteine de origine virală fără de care sincițiotrofoblastul nu ar putea apărea la interfața dintre mamă-făt în interiorul placentei.
- Al treilea motiv este că, recent, a fost descoperit un ciclu metabolic pur anorganic bazat pe doar 4 ingrediente de bază: apă, pirită FeS2, fotoni și materii organice reduse create de reacția chimică a serpentinizării. Aceste cicluri au permis sinteza de novo a aminoacizilor și acizilor nucleici din moleculele prezente pe un pământ primitiv. Cei care doresc să aibă întreaga poveste pot descărca următoarea lucrare: https://riviste.fupress.net/index.php/subs/article/view/324 .
Să iubim Virusurile
Pentru a încheia această postare, sper că te-am împăcat cu virusurile, care sunt instrumente genetice formidabile, responsabile de toată evoluția vieții pe pământ, din bucăți modeste de acizi ribonucleici, solvați de apă, până la dragul nostru Emmanuel Macron, care nu a avut prea multă intuiție prin proclamarea stării de „război”. Deoarece acest virus SARS-CoV-2, și nu contează felul în care a apărut, este aici pentru a ne determina să evoluăm drept consecință a unei tulburări ecologice profunde la scară globală și pentru care suntem singurii responsabili. Dacă nu suntem în stare să înțelegem lecția predată, vom sfârși prin a dispărea ca specie, la fel cum au dispărut înaintea noastră dinozaurii și multe alte forme de viață primitivă. În următoarea postare, vom vedea cum se descurcă SARS-CoV-2 pentru a trece de la stadiul de spectator în cel de actor.
Autor: Prof. dr. Marc HENRY
Sursa: Les virus sont-ils des êtres vivants?