Microzimas – cărămizile vieții

By 30.06.2018Microbiomul

            Microzimas – cărămizile vieții                                                                         Microzimas văzute la microscop electronic                                                                
Știința „noua” preia, adesea, cu un succes remarcabil, precepte uitate ale științei „vechi”. Moda retro funcționează si in cercetare. E si cazul MICROZIMELOR – descoperite in urma cu o suta de ani de savantul francez Antoine Bechamp – elementul primordial al celulei, care permite abordarea celor mai grave boli, dintr-un punct de înțelegere revoluționar                                                                                                                              

Pierre Jacques Antoine Bechamp (1816-1908) a fost doctor in stiinta, doctor in medicina, in chimie si in farmacie. Un savant urias, care a descoperit ca nu celula este elementul primordial al vietii, asa cum sustinea Louis Pasteur, ci o componenta mult mai mica a ei, pe care a botezat-o „microzyma”. Pulberi microscopice aflate intr-o miscare perpetua, microzimele pot deveni noi celule, tesuturi, dar si bacterii sau virusi, dovada ca bolile nu „se iau” din afara, ci sunt create in organism, printr-un scurtcircuit produs la un moment dat in creier. Ele sunt, de fapt, procese de salvare sau de reparatie a vietii. Sunt grave numai atunci cand mediul organismului se afla in deficit: carenta de vitamina C, apa, odihna, dezechilibru emotional. Unitati de baza ale vietii organice, microzimele permit abordarea unor patologii precum cancerul sau SIDA dintr-un unghi de vedere complet diferit. O provocare ce a starnit o revolutie in mediile stiintifice din Occident.

Rolul si functionarea microzimelor

Microzimele sunt constructorii tuturor formelor de viata organizata de pe planeta. Ele sunt capabile sa fabrice:
* Enzime – necesare functionarii intime a celulelor noastre.
* Fibre complexe, reunind proteinele
* Celule. Continutul celulelor este foarte bogat in mari molecule organice. Microzimele trebuie sa construiasca aceste molecule mari, pornind de la moleculele mici, prelevate din mediul extracelular. In paralel, deseurile trebuie sa paraseasca celula. De unde importanta schimburilor cu exteriorul si a controlului lor. Membrana celulara este facuta din microzime juxtapuse. Ele sunt capabile sa separe si sa trieze substantele dizolvate si sa le faca sa traverseze membrana celulara intr-un fel specific, in functie de nevoi. Fara acest metabolism, viata nu ar fi posibila.
Imagine obtinuta la un microscop standard

* Nucleul celulei este o rezerva de microzime, indispensabile pentru a face fata unor anumite situatii de urgenta ale organismului.
* Bacteriile – sunt niste masinarii-unelte remarcabile, destinate demontarii celulelor prea batrane, a cancerelor sau a esafodajelor utilizate pentru repararea anumitor leziuni. „In sensul acesta, este fundamental sa intelegem ca noi nu luam microbii din exterior. Nu exista razboi biologic”, spune Bechamp. In mediu alcalin, microzimele se asambleaza si fabrica bacterii. Dar daca, din contra, mediul organismului revine la un ph neutru, bacteriile se demonteaza si microzimele se refac, deplasandu-se liber. Astfel, in functie de constantele bio-electronice, de temperatura, de prezenta sau lipsa oxigenului si a substantelor nutritive din mediul de viata, microzimele se pot asocia intre ele pentru a forma un anumit germen, un miceliu, o microbacterie ce va fi capabila sa indeplineasca o anumita misiune. Un organism nu se infecteaza prin contagiune: bacilii sau bacteriile sunt construite pe loc, atunci cand este nevoie, pentru a distruge celulele sau tesuturile vatamate si a evacua deseurile. Din aceasta cauza, maladiile cu germeni patogeni sunt niste procese de vindecare si de viata. Ele nu devin grave, decat in cazul unor carente importante din alimentatie. De pilda, in cazul faimoasei toxiinfectii care este tetanosul, microzimele construiesc bacilii tetanici la nivelul leziunilor musculare profunde provocate de rani sau arsuri intr-un mediu privat de oxigen. Finalitatea lor este sa evacueze celulele vatamate pentru a reconstrui tesuturi noi. Dar aceasta munca cere multa energie si genereaza deseuri. In absenta vitaminei C, aceste deseuri devin toxice si declanseaza faimoasele spasme ale tetanosului. S-a demonstrat in mai multe randuri ca injectia intravenoasa cu clorura de magneziu permite vindecarea acestor spasme intr-o jumatate de ora. In schimb, injectia cu vitamina C aduce vindecarea in doua sau trei minute.

Proprietatile microzimelor

Antoine Bechamp a polemizat intreaga viata cu Louis Pasteur

Microzimele sunt „fapturi” absolut remarcabile. (Pot fi numite asa, avand in vedere ca se pot transforma in alte forme de materie vie). Ele sunt complementare unele cu altele, autonome, pacifice, inteligente si responsabile. Intotdeauna fac ceea ce este mai bine pentru organism. Dar pentru asta este nevoie sa le furnizam (tot ca unor „fapturi”) elementele indispensabile vietii si functionarii lor: aer, hrana, vitamina C.
* Microzimele sunt capabile sa se reproducă cu o viteza foarte mare si intr-un număr foarte mare.
* Ele nu se afla niciodată intr-un proces de invazie sau de agresiune razboinica.
Se hrănesc si metabolizează anumite substanțe printr-un mecanism de digestie. Ele au nevoie de zahar, de proteine, de materii grase si de oligoelemente. Sunt existente vii.
* Dezasimileaza si indeparteaza deseurile.
* Constructiile realizate de microzime pot fi demontate, pentru a redeveni microzime.
* Microzimele sunt aproape eterne (cu exceptia cazurilor de distrugere brutala, prin procedee extreme: incinerare, baie in formol sau in acid pur). Ele pot sa intre in hibernare, deshidratandu-se partial. Astfel, au fost descoperite microzime vii in fosile vechi de 12 milioane de ani.
* Microzimele sunt specifice fiecărui individ și sunt probabil responsabile de transmiterea caracterelor ereditare.

Cum se explica tacerea?

Toti biologii cunosc microzimele, cu toate ca sub nume diferite: protite, somatide, nanobacterii. Existenta si studiul lor au fost impinse in mod intentionat in uitare, pentru ca ele contrazic teoria lui Pasteur, conform careia unitatea de baza a vietii organice este celula, microzima fiind considerata un „artefact”. Existenta germenilor in organismele vii, complexe si sanatoase, este exclusa pentru Pasteur. Pentru el si succesorii sai, nu e posibil sa existe viata sub dimensiunea de 260 de nanometri diametru… iar microzimele masoara, in general, intre 40 si 60 de nanometri. Acceptarea existentei microzimelor nu reprezinta doar un nou drum in stiinta. Este, in mod fundamental, o noua conceptie despre viata, care tine cont de realitate. (Microzimele pot fi observate la un microscop care mareste de cel putin 750 de ori.)

Microzimele si alimentatia

Starea noastra de sanatate depinde de starea de sanatate a microzimelor noastre, care depinde in mod decisiv de felul in care ne alimentam. Iar alimentatia reprezinta o mare problema in prezent. De ce? Pentru ca multe alimente (industrializate sau chimice) nu mai aduc toate elementele necesare organismului la calitatea obligatorie, ele fiind incarcate de ingrasaminte chimice si pesticide ce dezechilibreaza intregul lant alimentar.
Viata noastra biologica nu este lineara. Este o alternanta perpetua intre o stare de veghe (perioada activa, de munca) si o stare de reparare (somn, repaos). Sa luam un exemplu elocvent: un pod se prabuseste peste o autostrada. Ce trebuie facut prima data? Bineinteles, trebuie oprita circulatia (in cazul unui organism lovit de boala, asta este faza de repaos). Urmeaza reconstruirea podului cu elemente foarte solide: beton armat, punti de fier (si nu de hartie), acestea sunt alimentele de care corpul are nevoie pentru a reconstrui si a intretine organismul. O persoana adulta a facut experienta de a se alimenta timp de o luna exclusiv cu mancare de tipul fast-food. Urmarea: carentele organismului sau s-au dovedit incredibil de mari si de grave. Omul nu mancase nimic viu, nici un fruct si nici o leguma, ci doar hrana sterila, putin sau deloc asimilabila.

Cum sa ne mentinem sanatosi?

Elementele esentiale ce trebuie furnizate microzimelor pentru a le ajuta sa costruiasca, sa repare si sa intretina sunt:

Medicul si biologul francez Alain Scohy, editorul publicatiei „Revista Institutului Paracelsus”, specializata in descoperiri din domeniul sanatatii
– Apa in abundenta si de buna calitate. Apa permite eliminarea deseurilor si serveste drept material esential de reconstructie (este continuta intre 60 si 95% in materia vie).
– Timpul de repaus, obligatoriu atat dupa ocupatiile cotidiene, dupa un travaliu muscular neobisnuit (efort fizic) sau in caz de boala.
– Nutrientii esentiali, ce participa la reconstruirea tesuturilor lezate folosind materiale de calitate: proteine, materii grase nobile, siliciu organic, oligoelemente, apa. Pentru a permite eliminarea deseurilor, este foarte buna celuloza din legume.
–  Vitaminele, mai ales C si E (naturale), pentru a elimina otravurile, toxinele, radicalii liberi, cenusa rezultata din arderi, si a le oferi camp liber de actiune, perfect degajat, microzimelor. In lipsa acestor substante, microzimele nu mai stiu sa adapteze realitatea la nevoile corpului. De unde si aparitia unor tumori mult prea voluminoase, ce pot antrena tulburari functionale precum ocluziile sau excesul de fabricare a anumitor germeni. Vitamina C actioneaza la nivelul tesuturilor de natura apoasa. Vitamina E naturala, la nivelul tesuturilor de natura lipidica (articulatii, piele, creier).
– Grupul de vitamine B – indispensabile bunei functionari a metabolismului, chiar in doza redusa. Ele potenteaza majoritatea reactiilor chimice, vizand furnizarea de energie organismului.
–  Vitamina D – actioneaza asupra metabolismului calciului (oasele, sistemul nervos) si asupra pielii. O fabricam cu ajutorul ultravioletelor in timpul verii, dar ne cam lipseste iarna. De unde necesitatea de a lua ulei de peste (chinul majoritatii copiilor).
–  Vitamina A este importanta pentru vedere si se gaseste mai ales in unt si morcovi.

Microzimele si cancerul

„Acceptarea existentei microzimelor impune o noua viziune asupra bolii”, afirma cercetatorul francez Alain Scohy. „Cancerul este o solutie de supravietuire la o problema dramatica, intalnita de catre organismul viu: un stres sau un conflict foarte puternic pe plan fizic, climatic, social, psihologic, energetic. Cancerul este cea mai buna solutie gasita de creierul nostru pentru a face fata acestui conflict. Celulele canceroase sunt inteligente, hiper-performante si raspund printr-o stimulare masiva la un scurtcircuit anatomic.
Totul seamana cu o tabla neagra, luminata brusc de raza unei lanterne. E suficient sa stingem lampa (adica sa solutionam problema de viata: sa pansam urmele accidentelor, sa ne protejam de frig sau de curent, sa mancam corect, sa ne rezolvam problemele psihologice) pentru ca totul sa revina la normal si la functiile initiale gratie, printre altele, microzimelor”.
Cancerul nu vrea sa ne omoare. Culme a ironiei, el lucreaza pentru viata! Metastazele (generalizarea cancerului) mascheaza consecintele dezastruoase ale fricii si, uneori, ale tratamentelor oficiale. Imediat ce au iesit din campul de stimulare aflat in zona „scurtcircuitata” a creierului, celulele canceroase redevin normale. Nimeni nu a vazut niciodata o celula canceroasa aflata in calatorie, cu exceptia celor din circuitul sanguin. Cat despre faimosii markeri ai cancerului, ei sunt un dozaj de proteine sau de alte substante, de cele mai multe ori fara nici o legatura cu cancerul.
Un punct de vedere extrem de indraznet, dar care le lasa oamenilor speranta in lupta cu cancerul. „Universul este binevoitor prin esenta. E suficient sa-i intelegi mecanismul si sa respecti regula jocului, pentru a avea o sanatate perfecta, pentru a trai in armonie”.

Un experiment

Luati un borcan sau un acvariu si umpleti-l cu apa curata. Apoi bagati inauntru o bucata de calcar sau de creta minerala (in nici un caz chimica) si un pic de galbenus de ou. Puneti borcanul intr-un loc plăcut, cu temperatura moderata (20 de grade) si luminos. Asteptati. Dupa cateva saptamani, veti vedea aparand un „nor” imprejurul bucatii de creta. Daca ne uitam la el cu lupa, vom vedea ca fiecare bob (microzima) a devenit un bastonas. Dupa cateva luni, veti vedea aparand niste scoici minuscule, de forma conica, care cu timpul vor creste pana la 1cm inaltime, avand un mic animal in interior. Acestea sunt microzime care erau in stare de letargie si care se trezesc. Ele supravietuiesc dincolo de moartea noastra, construind bacterii pentru a demonta materia organica din corp si a o dispersa in atmosfera

Extras preluat din Formula As: Boala, o repetitie pentru viata – MICROZIMELE.

Leave a Reply