De la Demineralizarea dinților la Sarcina Toxica …sau viceversa…

Înainte de a decortica cauzele demineralizării dinților fac o mica digresiune…
La ora actuala, noi nu ne mai dăm seama la ce nivel de degenerare biologică am ajuns din cauza faptului că …suntem toți la fel de degenerați. Uitat-va la băștinașii din tarile africane „sub-dezvoltate”, ce dantură impecabilă au, ori dantura unui om este diagnosticul perfect al vitalității sale fizice. Este singura parte a scheletului vizibila si martora robusteții acestui schelet şi să ne amintim ca sclavii (si caii) se vindeau pe vremuri la târg după robustețea dinților. Dar după 2 generații de alimentație de Supermarket, cu bomboane si pișcoturi la desert cum arata dinții noștri astăzi?
Arata prost si de aceea s-au luat masuri de precauție…semantice, rebotezând scorbutul in parodontoza: aceeași Marie, dar cu alta pălărie. Doar nu erau sa spună ca cetățenii minunatei societății moderne sunt mai subnutriți ca pirații rătăciți cu lunile pe mari si oceane!
In schimb, au devenit dinții piesa de rezistenta in orice reclama: ca e vorba de șosete sau pasta de dinți, toți rânjesc o dantura impecabilă, automat percepută in subconștientul maselor ca ceva de invidiat. De ce? Pentru ca noi, plebea, stăm cu gura închisă ca să nu se vadă sincopele (în cazul in care n-am renunțat 3 ani la vacanțe pentru câteva implanturi). Daca am fi avut toți o dantura sănătoasă, nu mai zâmbea nimeni în  reclame, caci nu reprezintă interes sa arați ceea ce toata lumea are! Firesc ca, după bănci si farmacii, cabinetele stomatologice sunt cele mai numeroase. Trei instituții a căror prosperitate sunt diagnosticul perfect al „stării națiunii”.

Câteva noțiuni stomatologice elementare extrase din acest articol.

Structura dinților
Dinții sunt alcătuiți din țesuturi preponderent anorganice la exterior (tari) si progresiv organice spre interior (moi). Sensul acestei definiții va fi lămurit pe parcurs…Ex:

– Smaltul conține 98%. Acoperă coroana dentara. Este cel mai dur țesut din organismul uman.
– Cementul este un mix constituit din 45- 50% minerale anorganice si 50%-55% substanță organică (colagen) si are rolul sa fixează smaltul de dentina.  
– Dentina conține 63,3% – 70,2% minerale anorganice (cristale de hidroxiapatită + Mg, Na, K, Cl, F, S, Zn, Co2) , 18% colagen, 10% apa si alte 2-3% (proteine, glucide, lipide, acizi organici, enzime).

Demineralizarea dinților se manifesta sub doua forme:

– Hipomineralizare, adică lipsuri in calitate a mineralelor. Reprezintă lipsa din alimentație a unor minerale biodisponibile si oligosinergice (interdependenta exacta intre proporțiile ingerate)
– Hipoplazia amelară, adică lipsa in cantitate si calitate a mineralelor.

Dezvoltam puțin cele doua categorii cu citate din acest articol si subliniem cu roșu frazele cheie: http://www.la-pediatru.ro/info/demineralizarea-dintilor-la-copii

 

1) „Demineralizarea smalțului este un proces chimic prin care mineralele din smalț (în special calciul) 
sunt eliminate – într-o proporție mai mică sau mai mare – de la acest nivel” („eliminate” semnificând o carența).
Cele mai frecvente motive pentru apariția demineralizarii sunt probleme generale apărute la făt în  perioada prenatală, naștere prematură, greutate scăzută la naștere.”
Aceasta fraza o vom detalia in partea „grețuri de sarcina”.

 

 

 

2) „Hipoplazia amelară este o afecțiune a dinților, caracterizată printr-o cantitate mai redusă de smalț la suprafața unui dinte, mai scăzută decât în mod normal. Gravitatea unui defect poate varia de la zone punctiforme sau mici defecte pe suprafața unui dinte până la afectarea în totalitate, prin micro-donție sau chiar forme neobișnuite în cazul dintelui respectiv. 
Cauzele apariției hipoplaziei amelare sunt generate fie de factori genetici, fie de factori ce țin de mediu. Traumatismele dentare și ale oaselor maxilare, intubări ale nou-născuților prematuri, infecții în perioada prenatală, dar și post-natal (imediat după naștere), hipoxia, expunerea la toxine chimice, dar și o serie de factori ereditari – toate acestea pot reprezenta eventuale cauze pentru apariția hipoplaziei amelare”.

O corecție necesara: nu este vorba de factori genetici ci de factori epigenetici. Diferența este uriașă:
– Genetic înseamnă ca informația din ADN-ul mamei a avut ceva erori (suntem copii bunicii de fapt)
– Epigenetic înseamnă ca informația ADN-ului mamei a fost corecta, dar pe parcursul sarcinii
au apărut erori datorita calității materialelor de construcție – apa, minerale, vitamine- sau a poluării mediului ambiant: antibiotice, poluare WiFi / GSM, etc.
Iarăși, este preferata expresia „e genetic domnule” ca sa închidem mai ușor gura sârmanilor părinți! Va dați seama ce culpabilizare suferă săracii părinți când afla ca sunt mutanți ?

 

Care este de fapt situația ?
Smaltul este fabricat de organism printr-o combinație intre fosfatul de calciu si alte minerale, numita Hidroxiapatita Ca5(PO4)3(OH) de obicei scrisă Ca 10 (PO4) 6 (OH) 2, pentru a evidenția faptul că structura cristalina cuprinde două molecule. Problema este ca in acest cuplaj molecular veriga OH-  este instabila si poate fi „scos din schema” de alți trei „Muschetari” mai tari: fluorul, clorul sau carbonatul. Cum clorul (spălatul pe dinți cu sare – clorura de sodiu) si carbonatul (spălatul pe dinți cu bicarbonat) dau rezultate bune si se găsesc pe toate drumurile… nu prea puteau fi vândute scump, așa ca s-a băgat cu surle si trâmbițe Fluor in pastele de dinți. O alegere riscanta, caci de la 1.1ml/Kg fluorul este toxic: http://www.csid.ro/health/noutati-sanatate/este-oficialfluorul-a-fost-clasificat-ca-neurotoxina-in-cel-mai-prestigios-jurnal-medical-din-lume-15083250/.

Un avertisment corect asupra acestui lucru in găsim si in articolul Fluoroza dentara – dintii patati:

„Cauza acestei boli este reprezentata de dinților este reprezentata de ingestia unei cantități mari de fluor fie din apa de băut, fie datorita administrării suplimentelor cu fluor sau fluorizarilor profesionale prea dese. Este cunoscut faptul ca fluorul reprezintă “vitamina dinților” si ca rolul lui anticariogen nu poate fi contestat.
Din acest motiv este indicata utilizarea locala a acestuia, prin paste de dinți, ape de gura, gume de
mestecat. Dar conform zicalei “Ce-i prea mult, strica”, atunci când doza zilnica necesara de fluor este
depășită (de obicei pe cale sistemica, prin ingestie), apare hipomineralizarea smaltului. Însă, așa cum bine știm, prevenția este cel mai bun tratament. In acest sens, recomandarea cea mai buna pentru prevenirea fluorozei este atenția sporita a mămicilor asupra suplimentelor nutritive pe care le consuma in timpul sarcinii sau care sunt indicate si administrate copiilor in primii ani de viata.”
Dar fluorul poate fi o cauza secundara si accidentală a demineralizării dinților.
Acum ca știm procesul de formare a smaltului din combinația potasiu/calciu/ apa, vom detalia mai jos cauzele multiple ale acestei afecțiuni, începând cu cele mai lejere:

-Exista  o acidoza provocata de o alimentație cu dulciuri si paste făinoase, cuplata cu o flora bacteriana deficitara. Aceasta acidoza poate declanșa sistemul tampon al organismului, care va extrage minerale din oase si dinți. Aceasta situație este valabila atunci când dințișorii apar normal la copii si se degradează in timp. Este valabila si pentru mama, iar daca se întâmplă in perioada sarcinii, atunci mineralele se vor extrage si din organismul fătului, care va prezenta de la bun început probleme dentare. De asemenea, o digestie incompleta a fructelor

Exista si o acidoza provocata de o fermentația unor molecule care stagnează pe intestin datorita lipsei de personal proteic care sa o macine, digere si transporte spre eliminare. Aceasta situație este cauzata de carentele in minerale biodisponibile pe de-o parte in fructe, pe de-o parte la nivelul cuplajului mineralo-proteic din alimentația mamei – in special din perioada sarcinii si alăptării.
Aceste carente in oligoelemente pot duce la digestia incompleta chiar si a fructelor si legumelor bio, provocând prin efect domino o fermentație alcoolică in sânge, – pana la 4g in unele cazuri – si respectiv o absorbție nutrimentelor la nivel intestinal.

 

Ce înseamnă un cuplaj mineralo-proteic? O proteina este ca un păianjen condus de un purice (Cu,Zn,Fe,Mg) iar o carenta in „purici” poate declanșa stoparea sau încetinirea multor procese metabolice in cascada. Iar aceasta re-mineralizare nu se poate face aleatoriu cu x,y,z mineral, întrucât ele sunt interdependente, si co-factori proteici si vitaminici. Aceasta armonie asigura Homeostazia.

Ca acolada, nu contați pe mineralele din apa îmbuteliată, caci nu sunt asimilabile datorită procesului de oxidare a ionilor de Fe2+ în Fe3+ în contact cu aerul. Ori, dacă Fe2 este solubil, Fe3 este insolubil, si va da un aspect tulbure dacă apa este îmbuteliată în „stare bruta”. Pentru aceasta apa minerala de izvor este „decantata”, de acizii fulvici organici si mineralele devin …anorganice.
Dar asta nu se învață la medicina ci in zootehnie: „Nutriția porcinelor, aspecte fundamentale (III)
Așa ajungem la cauza principala – epigenetica – a demineralizării dinților: grețurile de sarcina sau sarcina toxica.

 

De data aceasta vom explica întâi concret ce se întâmpla si apoi vom face comparații cu discursul oficial. Rinichii doua roluri principale:
– Sa filtreze sângele de deșeurile metabolice.
– Sa recupereze mineralele  din sânge (99% din sodiu este recuperat) gata sa se duca pe apa sâmbetei odată cu urina, si sa le reintroducă in circuitul plasmatic.
Specialistul rinichiului la acest capitol este un hormon: Aldosteronul „căutătorul de aur (sodiu). Rolul lui primordial este de a recupera sodiu si a scoate potasiul, eliminat din celula „volens-nolens”, odată cu deșeurile metabolice. Priviți desenul:
– La nivelul 1 se formează urina care conține deșeuri, dar si implicit săruri: sodiu, magneziu, etc.
– La nivelul 2, intervine Aldosteronul care face un adevărat „dump jumping” si recuperează sodiu.
– La nivelul 3 se face un super-control al mineralelor recuperate eventualele rebuturi sunt eliminate in urina.

Aldosteronul are „norma” prestabilita, care prevede ca la fiecare litru de urina ar trebui sa recupereze o cantitate precisa de sodiu. Ori la femeia gravida de unde sodiu si săruri minerale, caci sunt acaparate de fetus pentru creșterea sa si regenerarea lichidul amniotic (un rulaj de 60ml pe ora).
Ei bine, Aldosteronului nu-i pasa de fetus si vrea cu orice preț sa-si facă norma de sodiu recuperat. Drept care, reintroduce apa in circuit cu forța ca sa-si facă el norma si consecințele vizibile sunt retenția de apa: gravida prinde in volum.! Asta provoacă hiper-hidratarea celulara: inundarea celulei cu apa si implicit scoaterea forțată din celula a potasiului intracelular. Si după 2 săptămâni de hiper-aldosteronism se ajunge la hiper-corticism, deci la hipertensiune. Si tragedia este ca la hipertensiune se recomanda tocmai regim fără sare, deși chiar lipsa sărurilor minerale a contribuit la apariția respectivei  hipertensiuni.
Ori celula este ca o baterie: + înăuntru (potasiu) si – in afara (sodiu) si inundația aceasta poate provoca in timp un „scurtcircuit”! La fel de grav este ca potasiu in exces extracelular intra într-o combinație fatala cu calciu: http://www.nutriceutic.ro/calcifierea-patologica !

Creierul însă – care este doar un calculator- observa catastrofala inundarea celulei si automat din doua rele îl alege pe cel mai mic: prefera sa scoată apa prin alta parte decât sa se inunde celula. Adică grețuri de sarcina pana la sarcina toxica! Limpede, nu?

Chiar fără aceste explicații savante, bunicii noștri știau sa pună la văcuța un drob de sare (nu iodata si rafinata) ca sa fete un vițel sănătos si sa aibă lapte la discreție.

Din păcate, odată cu grețurile de sarcina se pierd iar minerale si nutrimente si apare si repulsia fata de multe alimente pe care creierul le percepe gustativ ca  sărace in săruri minerale !.
Dar nu este Nutritional correctly sa vorbești in societatea noastră moderna de subnutriția mamelor pentru ca apoi trebuie sa vorbești de lipsa de nutrimente a alimentelor, apoi trebuie sa vorbești de agricultura intensiva (intensiv de patologica) si tot așa.

Am mai putea continua sa divagam pe subiect încă 10 pagini dar riscam sa pierdem pe traseu mamele deja prea ocupate. Am sa concluzionez deci cu soluția la aceasta problema a demineralizării dinților:
– Evitați excesul de zahar si făinoase rafinate
– Evitați excesul de fructe seara si imediat după mâncare.
– Hidratați-va cu o apa de calitate (Bucovina) pentru a putea elimina deșeurile metabolice.
– Folosiți o sursa de minerale completa si bio-disponibila.

Sa fiti sanatosi.

PS:

Câteva extrase din explicațiile medicale:

Preeclampsia este o afecțiune care apare îndeosebi după primul trimestru de sarcina si se caracterizează prin tensiune arteriala ridicata, pierderea de proteine prin urina, dureri de cap, mâini si picioare umflate. Aceasta poate prezenta diferite forme, de la ușoară la foarte grava, însă de cele mai multe ori soluția ultima de vindecare o reprezintă nașterea prematura (?!). De aceea, la nivel mondial, un procent semnificativ din cauzele de deces al mamelor sau al bebelușului  in timpul nașterii este constituit de preeclampsie. Specialiștii nu au identificat inca (o vor face-o vreodată?) metode clare de prevenție a preeclampsiei, riscul apariției acestei afecțiuni in timpul sarcinii poate fi redus prin schimbări ale stilului de viață.

Sarcina toxica se poate depista prin testele de sânge care arata dezechilibrele din organismul mamei. De asemenea, un alt semn ca mama are sarcina toxica este pierderea vizibila in greutate. Printre simptomele sarcinii toxice se numără o stare generala de rău, grețuri proeminente si vărsături, insomnii, oboseala, deshidratare, dureri abdominale, tahicardie si scăderi ponderale.

Alaptat si demineralizat:

Realitatea este opusul minciunii si echivalenta cu rationamentul si bunul simt. Cand stim ca un bebe ingereaza pana la 1.2 L de lichid amniotic zilnic (cu 9g/L saruri) si deodata i se interzice sarea, ceva este subred. 
Idealismul este la fel de daunator ca si snobismul: ideal ar fi ca toate mamele sa alapteze , iar laptele lor sa contina aceste saruri, dar oare mai este cazul? Este de ajuns sa vezi cati copii sorb serul fiziologic cand le desfunzi nasucul sau ling lampile de sare pe furis, iar parintii continua sa nu sesizeze realitatea. De inteles , odata ce o armata de pediatri si un colet bun de nutritionisti resping sarea din nutritia copiilor nostri. 
Cate mame nu au alaptat pana la 2-3 ani si copiii au dintii demineralizati, si incepe o intrecere cu paste de dinti, uleiuri si minerale.
Realitatea este urmatoarea; dati cu pipeta cateva picaturi de ser fiziologic pruncului pe gurita. Daca le accepta, continuati….Daca nu, sunt doua posibilitati: laptele contine tot necesarul, ori deja sunt destabilizari/carente in starea microbiotului si a mucuasei intestinale.

Leave a Reply